ICCJ. Decizia nr. 965/2004. Contencios. Refuz aplicare sanctiune pentru neexecutare sentinta C.A.B. - C.A. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 965/2004
Dosar nr. 124/2003
Şedinţa publică din 5 martie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 26 septembrie 2002, reclamanţii N.D., G.M. şi D.M. au solicitat în contradictoriu cu Primarul General al municipiului Bucureşti, ca instanţa să constate refuzul nejustificat al pârâtului de a se conforma obligaţiilor prevăzute în sentinţa civilă nr. 638 din 16 mai 2001, a Curţii de Apel Bucureşti.
Reclamanţii şi-au întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 29/1990, solicitând plata unor daune de întârziere, de 49 milioane lei.
Prin sentinţa civilă nr. 972 din 22 octombrie 2002, Curtea de Apel Bucureşti a admis în parte cererea şi a aplicat Primarului General al municipiului Bucureşti, sancţiunea prevăzută de art. 10 alin. (3) din Legea nr. 29/1990, respectiv amenda de 500 lei/zi întârziere, cu începere de la 26 iulie 2001 şi până la executarea sentinţei civile nr. 638/2001.
De asemenea, instanţa a dispus obligarea pârâtului, la 10 milioane lei daune de întârziere către reclamanţi, pentru neexecutarea sentinţei civile nr. 638/2001.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că pârâtul nu a făcut dovada că a executat în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a sentinţei, hotărârea judecătorească irevocabilă.
Împotriva sentinţei a declarat recurs Primarul General al municipiului Bucureşti, prin Directorul general al Direcţiei Generale Juridice Contencios Legislaţie, împuternicit prin dispoziţia nr. 570 din 28 mai 2002, criticând hotărârea pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, pârâtul a învederat că prin cererea ce a format obiectul dosarului nr. 1623/2001, al Curţii de Apel Bucureşti, reclamanţii au formulat o acţiune similară întemeiată pe dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 29/1990, solicitând aplicarea sancţiunii amenzii şi acordarea de daune de întârziere, tot în cuantum de 49 milioane lei.
Cererea reclamanţilor a fost admisă în parte, prin sentinţa civilă nr. 1337 din 15 octombrie 2001, prin care s-a dispus sancţionarea Primarului General al municipiului Bucureşti, cu amendă de 500 lei pe zi de întârziere. Ulterior, prin încheierea din 10 decembrie 2001, pronunţată în acelaşi dosar, în condiţiile art. 2812 alin. (2) C. proc. civ., hotărâre rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 3125 din 22 octombrie 2002, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a respins capătul de cerere privind daunele de întârziere.
Aşadar, a invocat pârâtul, există autoritate de lucru judecat, respectiv identitate de părţi, obiect şi cauză.
Examinând cauza în raport cu motivele invocate şi având în vedere şi prevederile art. 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat, urmând a fi admis şi a se dispune casarea sentinţei şi respingerea cererii.
Potrivit art. 16 alin. (1) din Legea nr. 29/1990, dacă în urma admiterii acţiunii, autoritatea publică este obligată să elibereze orice înscris, executarea hotărârii definitive se va face în cel mult 30 de zile de la data rămânerii definitive.
În cazul nerespectării termenului, instanţa va putea, în conformitate cu prevederile art. 16 alin. (2) din aceeaşi lege, să aplice conducătorului autorităţii, amendă de 500 lei pentru fiecare zi de întârziere şi să acorde reclamantului, daune pentru întârziere.
În cauză, prin sentinţa civilă nr. 638 din 16 mai 2001, Primarul General al municipiului Bucureşti a fost obligat să răspundă în termen de 30 de zile, la cele trei cereri ce i-au fost adresate în anul 2000.
Urmare a nerespectării termenului, reclamanţii s-au adresat Curţii de Apel Bucureşti, potrivit art. 16 din Legea nr. 29/1990, cerere soluţionată prin sentinţa civilă nr. 1337 din 15 octombrie 2001 şi respectiv, încheierea din 10 decembrie 2001, ambele pronunţate în dosarul nr. 1623/2001, ultima hotărâre rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 3125 din 22 octombrie 2002, prin care s-a respins recursul reclamanţilor formulat împotriva încheierii prin care li s-a respins cererea pentru obligarea pârâtului la plata daunelor de întârziere de 49 milioane lei.
În raport cu cele arătate mai sus, Curtea constată că este întemeiată excepţia autorităţii de lucru judecat, fiind întrunite condiţiile art. 1201 C. civ., potrivit căruia este lucru judecat când a doua cerere în judecată are acelaşi obiect, este întemeiată pe aceeaşi cauză şi este între aceleaşi părţi, făcută de ele şi în contra lor în aceeaşi calitate.
În consecinţă, Curtea, admiţând recursul, va casa sentinţa şi va respinge cererea reclamanţilor, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Primarul General al municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 972 din 22 octombrie 2002, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi în fond, respinge cererea formulată de reclamanţii N.D., G.M. şi D.M.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 964/2004. Contencios. împotriva deciziei... | ICCJ. Decizia nr. 967/2004. Contencios. Nulitatea certificatului... → |
|---|
