ICCJ. Decizia nr. 967/2004. Contencios. Nulitatea certificatului de atestare a dreptului de proprietate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 967/2004
Dosar nr. 2486/2003
Şedinţa publică din 5 martie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 13 ianuarie 2003, reclamanţii Ţ.C., B.G. şi N.V. au solicitat, pe calea contenciosului administrativ, în contradictoriu cu pârâţii SC A.G. SA, comuna Giubega – Dolj şi Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor şi Mediului, să se constate nulitatea absolută a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M 07 nr. 1602 din 27 mai 1996, în ceea ce priveşte suprafaţa de 15.000 mp teren, proprietatea lor.
Motivându-şi cererea, reclamanţii au arătat că prin certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, contestat, s-a atribuit societăţii comerciale pârâte, suprafaţa de 212.311,10 mp teren, din care face parte şi terenul de 15.000 mp, proprietatea lor.
Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 63 din 7 martie 2003, a respins acţiunea.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că reclamanţii nu au făcut dovada vătămării vreunui drept actual, deoarece chiar dacă terenul în cauză le-a aparţinut anterior, în perioada regimului comunist aceştia au pierdut proprietatea asupra lui, ca efect a aplicării legislaţiei acelui moment şi nu au făcut dovada că dreptul de proprietate pe care îl invocă, le-a fost reconstituit.
Împotriva sentinţei, în termen legal, au declarat recurs reclamanţii Ţ.C., B.G. şi N.V., solicitând, în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii acţiunii pe care au formulat-o.
Prin motivele de casare formulate, recurenţii au criticat sentinţa, pe considerentul că, prin chiar titlul lor de proprietate, au făcut dovada existenţei dreptului pe care îl au asupra terenului în litigiu, atribuit eronat pârâtei, care nu a avut titlu niciodată asupra lui, instanţa reţinând greşit că nu au fost vătămaţi într-un drept legal.
Au avut şi un interes legitim, pentru că solicitarea formulată în procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001, le-a fost respinsă, cu motivarea că terenul respectiv este inclus în suprafaţa atribuită în proprietatea intimatei-pârâte, prin certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, contestat în cauză.
Criticile formulate sunt nefondate.
Potrivit prevederilor HG nr. 834/1991, eliberarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate este condiţionată de faptul deţinerii în folosinţă a terenurilor în patrimoniul societăţilor comerciale cu capital de stat la data înfiinţării acestora, în măsura în care le sunt necesare desfăşurării activităţii conform obiectului de activitate.
Prin urmare, aceste dispoziţii legale nu impuneau ca terenul reclamant să fie în proprietatea intimatei (potrivit vreunui titlu) care a solicitat eliberarea certificatului de atestare, ci să fi fost deţinut de aceasta, situaţie firească, dacă se ţine seama de faptul că fondul funciar deţinut de fostele întreprinderi agricole constituia proprietatea exclusivă a statului.
Chiar dacă terenul în discuţie a fost în proprietatea autorului reclamanţilor, el a fost expropriat, în baza Decretului nr. 83/1949, aşa cum rezultă din certificatul emis de Direcţia Generală a Arhivelor Statului şi din procesul-verbal.
Devenind proprietate de stat, terenul a fost atribuit în condiţiile HG nr. 834/1991, în proprietatea SC A.G. SA, potrivit certificatului de atestare seria M 07 nr. 1602 din 27 mai 1996.
Astfel fiind, în mod legal şi temeinic instanţa de fond a apreciat că reclamanţii nu au făcut dovada dreptului lor de proprietate actual, întrucât titlul de proprietate invocat, în calitatea lor de succesori, este anterior exproprierii, dovada calităţii de moştenitori nefiind suficientă, cu atât mai mult, cu cât autorul recurenţilor, la data decesului său, nu mai deţinea în patrimoniu, terenul în litigiu.
Corect a reţinut instanţa că reclamanţii aveau la îndemână calea reconstituirii dreptului lor de proprietate în temeiul unor legi speciale şi că nu au dovedit că urmare a parcurgerii procedurilor prevăzute de aceste legi, terenul le-a reintrat în patrimoniu. Astfel, se constată că reclamanţii au făcut doar notificare, conform prevederilor Legii nr. 10/2001, după cum rezultă din înscrisul aflat la dosar.
Având în vedere aceste considerente, Curtea constată că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ţ.C., B.G. şi N.V. împotriva sentinţei civile nr. 63 din 7 martie 2003, a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 965/2004. Contencios. Refuz aplicare sanctiune... | ICCJ. Decizia nr. 968/2004. Contencios. împotriva deciziei... → |
|---|
