ICCJ. Decizia nr. 1017/2005. Contencios. La încheierea de suspendare a cauzei. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1017/2005
Dosar nr. 4525/2003
Şedinţa publică din 18 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea de şedinţă pronunţată la data de 8 octombrie 2003, în cauza privind pe reclamantul J.D., în contradictoriu cu pârâtele C.N.A.S. şi C.J.A.S. Vaslui, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a suspendat judecata, conform art. 244 alin. (2) C. proc. civ., apreciind ca temeinică, cererea formulată în acest sens, de C.J.A.S. Vaslui, motivat de împrejurarea că a formulat o plângere penală sub aspectul săvârşirii infracţiunii de fals şi uz de fals de către J.M., care a acţionat în calitate de reprezentantă a cabinetului medical individual al reclamantului J.D.
Împotriva acestei încheieri, a declarat recurs, reclamantul J.D., prin mandatarul său, J.M., invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Recurentul, în dezvoltarea motivului de recurs invocat, a ridicat numeroase excepţii vizând atât lipsa calităţii procesuale active a C.J.A.S. Vaslui, cât şi lipsa capacităţii de exerciţiu a acestei autorităţi.
Recurentul a susţinut că actuala C.J.A.S. Vaslui nu putea sta în judecată şi nu putea formula cererea de suspendare şi plângerea penală în numele fostei C.J.A.S. Vaslui, care a semnat contractul care face obiectul plângerii penale. S-a mai susţinut că actuala C.J.A.S. Vaslui, înfiinţată la 1 ianuarie 2003 nu are şi nici nu a dovedit interesul de a formula cererea de suspendare şi plângerea penală.
În fine, tot ca motiv de recurs, a fost invocată şi excepţia inadmisibilităţii probei cu martori, recurentul arătând că se opune admiterii probei cu martori şi expertiză, împotriva a ceea ce este cuprins în contractul ce formează obiectul plângerii penale.
Examinând măsura suspendării dispusă de instanţa de fond, în raport cu criticile formulate şi prin prisma actelor şi lucrărilor dosarului, Înalta Curte apreciază că aceasta a fost în mod legal dispusă, astfel că recursul de faţă urmează a fi respins ca nefondat, pentru următoarele consideraţiuni.
Nici una din criticile formulate de recurent nu poate fi reţinută, după cum nici excepţiile invocate şi care vizează modalitatea şi procedura soluţionării acţiunii pe fond, nu vor fi primite în recursul de faţă, ce vizează exclusiv legalitatea şi temeinicia unei încheieri de suspendare a judecării cauzei şi nicidecum aspecte referitoare la fondul litigiului.
Din această perspectivă, Înalta Curte apreciază, în raport şi cu actele noi depuse în recurs, că în ciuda faptului că suspendarea judecăţii pentru cazurile prevăzute de art. 244 C. proc. civ., este privită ca având caracter facultativ, rămânând la latitudinea judecătorului de a aprecia, de la caz la caz, în funcţie de situaţia de fapt, în speţă, această măsură în mod just a fost apreciată, ca fiind oportună, fiind legală şi temeinică.
Actul nou depus, respectiv copia dispozitivului sentinţei penale nr. 2537 din 9 noiembrie 2004 a Judecătoriei Vaslui, certifică faptul că a fost admisă plângerea formulată de C.J.A.S. Vaslui împotriva rezoluţiei Procurorului, nr. 1862/P/2003 şi s-a dispus trimiterea cauzei, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Vaslui, în vederea începerii urmăririi penale, urmând a fi audiaţi J.M., J.D. şi P.S., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de fals şi uz de fals în legătură cu modificarea contractului de furnizare de servicii medicale.
Pentru toate cele sus arătate şi reţinând că măsura suspendării pronunţată conform art. 244 pct. 2 C. proc. civ., a fost legal şi oportun dispusă, urmând a fi menţinută, recursul de faţă va fi respins ca nefondat, în baza art. 312 din acelaşi cod.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de J.D. împotriva încheierii din 8 octombrie 2003, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 februarie 2005.
← ICCJ. Decizia nr. 1014/2005. Contencios. Obligare soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 1018/2005. Contencios. împotriva deciziei... → |
---|