ICCJ. Decizia nr. 1018/2005. Contencios. împotriva deciziei Curţii de Conturi Secţia Jurisdicţională ( decizie de imputare ). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1018/2005
Dosar nr. 401/2004
Şedinţa publică din 18 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 16 din 24 aprilie 2003, Colegiul jurisdicţional al Camerei de Conturi Olt, în fond după casare, a respins contestaţiile formulate de petenţii O.I., T.M. şi P.N., împotriva deciziei de imputare nr. 36 din 25 aprilie 2001, decizie pe care a menţinut-o ca legală şi temeinică.
S-a reţinut că în cauză sunt întrunite elementele răspunderii materiale ale celor trei contestatori care se fac vinovaţi de producerea prejudiciului cauzat Spitalului Scorniceşti, astfel că s-au emis decizii de imputare directorului (T.M.), directorului economic (P.N.) şi contabilului-şef (O.I.). În condiţiile în care s-a constatat că aceştia nu şi-au respectat sarcinile de serviciu conform fişei posturilor ataşate la dosar, s-au înlăturat ca neconcludente, concluziile raportului de expertiză tehnică şi contabilă.
Prin Decizia nr. 443 din 27 iunie 2003, secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi a României a respins recursul jurisdicţional formulat de cei trei contestatori împotriva sentinţei nr. 16/2003, a Colegiului jurisdicţional Olt.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de recurs jurisdicţional a reţinut că scoaterea de sub urmărirea penală a contestatorilor prin Ordonanţa din 22 martie 2002 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt, nu poate avea drept consecinţă înlăturarea răspunderii materiale a acestora, pentru pagubele imputate.
S-a subliniat că prima instanţă a reţinut în mod corect că în cadrul controlului efectuat s-au constatat nereguli în evidenţele mijloacelor fixe, în ce priveşte inventarierea patrimoniului Spitalului Scorniceşti, în aprovizionarea cu materiale şi în întocmirea documentaţiilor necesare pentru efectuarea unor lucrări de amenajare şi întreţinere a spitalului şi că de toate aceste nereguli se fac vinovate persoanele cărora li s-a emis Decizia de imputaţie.
Referindu-se la Ordonanţa de scoatere de sub urmărire penală, s-a arătat că, de fapt, din chiar cuprinsul acesteia se desprinde concluzia că în cazul anumitor abateri şi nereguli sunt întrunite elementele răspunderii materiale sau ale răspunderii civile pentru pagubele constatate.
În privinţa celor două expertize extrajudiciare s-a punctat că expertiza tehnică a analizat abaterile doar din punctul de vedere al răspunderii penale, care nu s-a conturat, iar expertiza contabilă a evidenţiat suficiente elemente care conduc la stabilirea răspunderii materiale în sarcina recurenţilor, pentru paguba de 416.818.797 lei.
În termen legal şi în temeiul art. 82 şi 84 din Legea nr. 94/1992, republicată, împotriva sus-amintitei decizii a secţiei jurisdicţionale au declarat recurs, O.I., T.M. şi P.N.
În motivarea cererii de recurs s-a pus accent pe greşita interpretare dată de ambele instanţe, expertizelor efectuate în faza de urmărire penală. Concluziile celor două expertize, tehnică şi contabilă, au fost înlăturate nejustificat, fără a se observa că aprecierile privind o eventuală răspundere materială, se referă la o altă persoană, decât cea a contestatorilor, respectiv la I.N. - gestionar.
Soluţia instanţelor s-a bazat în exclusivitate pe conţinutul actului de audit intern, în acest fel analizându-se ca element al prejudiciului, şi o sumă care nu fusese imputată celor trei contestatori, respectiv cea plătită nelegal către SC N.I. SRL.
Din moment ce prin ordonanţa Parchetului s-a concluzionat că nu există prejudiciu, iar în măsura în care există acesta este imputabil unei alte persoane, recurenţii au solicitat casarea celor două hotărâri, admiterea contestaţiei şi anularea deciziei de imputare emisă în ce îi priveşte.
Prin întâmpinare, intimatul Spitalul Pneumoftiziologic Scorniceşti a cerut menţinerea deciziei de întâmpinare nr. 36 din 25 aprilie 2001, emisă de Direcţia de Sănătate Publică Olt.
Analizând Decizia recurată, în raport cu criticile formulate de contestatori, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că recursul este fondat şi va fi admis în temeiul art. 312 C. proc. civ., cu referire la art. 3041 din acelaşi cod.
Din examinarea probatoriului administrat de instanţa de fond, se constată că existenţa unui prejudiciu imputabil celor trei recurenţi-contestatori, este stabilită numai pe baza constatărilor făcute în cadrul controlului efectuat de organele proprii, respectiv a raportului de audit intern înregistrat sub nr. 1585 din 19 aprilie 2001, la Direcţia judeţeană de Sănătate Publică Olt.
În mod greşit s-au înlăturat concluziile celor două expertize, contabilă şi tehnică, ce au stat la baza Ordonanţei Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt, din 22 martie 2002.
O analiză temeinică a actului de scoatere de sub urmărirea penală a celor trei contestatori, pune în evidenţă un aspect esenţial, respectiv acela al inexistenţei prejudiciului presupus a fi cauzat de aceştia.
În lipsa acestui element al răspunderii materiale, atât soluţia instanţei de fond, cât şi cea a instanţei de recurs jurisdicţional apar ca netemeinice şi nelegale.
De altfel, nici una din instanţe nu argumentează înlăturarea concluziilor celor două expertize, rezumându-se doar la a face distincţie între răspunderea penală şi cea materială.
Observarea atentă a probatoriului evidenţiază că s-a stabilit ca fiind întrunite elementele răspunderii materiale, numai în ce priveşte pe numita I.N.
În condiţiile inexistenţei prejudiciului, ca element fundamental al răspunderii materiale, se reţine că Decizia de imputare nr. 36 din 25 aprilie 2001 a fost emisă de Direcţia de Sănătate Publică Olt, cu încălcarea legii, aşa încât se impune exonerarea recurenţilor de plata sumei stabilite prin această decizie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de O.I., T.M. şi P.N., împotriva deciziei nr. 443 din 27 iunie 2003, a Curţii de Conturi a României, secţia jurisdicţională.
Casează Decizia atacată şi sentinţa nr. 16 din 24 aprilie 2003, a Colegiului jurisdicţional Olt şi în fond, admite contestaţia şi anulează Decizia de imputare nr. 36 din 25 aprilie 2001, emisă de Direcţia de Sănătate Publică Olt şi exonerează contestatorii de la plata sumei de 416.818.797 lei.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1017/2005. Contencios. La încheierea de... | ICCJ. Decizia nr. 1021/2005. Contencios. Acordare drepturi... → |
|---|
