ICCJ. Decizia nr. 1022/2005. Contencios. Acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1022/2005
Dosar nr. 3000/2004
Şedinţa publică din 18 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 75 din 16 decembrie 2003, la Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, reclamantul R.N. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Caraş Severin, anularea hotărârii nr. 208 din 14 octombrie 2003 şi obligarea pârâtei de a-i acorda drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că, împreună cu părinţii săi, s-a refugiat din localitatea de domiciliu, Bălnaca, judeţul Bihor în Roşia - Beiuş, în perioada martie 1941 - martie 1945, ca urmare a Dictatului de la Viena.
Pârâta Casa Judeţeană de Pensii Caraş Severin a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acţiunii, având în vedere că înscrisurile anexate la cererea depusă la comisie, emise de Arhivele Naţionale - Direcţia Bihor şi de Primăria comunei Bratca, menţionează că reclamantul nu figurează ca refugiat în evidenţele deţinute.
Prin sentinţa civilă nr. 50/PI din 27 ianuarie 2004, instanţa învestită a admis acţiunea, a anulat hotărârea contestată şi a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să îi acorde reclamantului, drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, modificată şi completată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut, din declaraţiile autentificate ale celor doi martori, că reclamantul s-a refugiat, împreună cu familia sa, din localitatea Bălnaca, în Roşia - Beiuş, în perioada martie 1941 - martie 1945, ca urmare a persecuţiilor de natură etnică, exercitate de regimul hortyst.
Cu privire la înscrisurile invocate de pârâtă, instanţa a reţinut că acestea sunt nerelevante, în sensul că din primul rezultă că arhiva Primăriei Bratca a fost distrusă, iar din al doilea că evidenţa persoanelor refugiate, extrasă din fondurile documentare păstrate la Arhivele Naţionale, este incompletă.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Caraş Severin, criticând-o ca nelegală şi în contradicţie cu prevederile Legii nr. 189/2000, susţinând că s-au acordat intimatului, drepturi în afara legii, deşi nu s-a făcut dovada refugiului, cu acte oficiale.
Recursul este nefondat.
Din actele dosarului se constată că faptul refugierii reclamantului din localitatea de domiciliu, Bălnaca, aflată în zona ocupată a Ardealului, a fost dovedit conform dispoziţiilor art. 4 alin. (2) din Normele aprobate prin HG nr. 127/2000, cu declaraţiile martorilor Ţ.T. şi A.T., locuitori ai acestei comune şi beneficiari ai Legii nr. 189/2000, în baza hotărârilor Comisiei Casei Judeţene de Pensii Bihor.
În concluzie, soluţia pronunţată de prima instanţă fiind legală, urmează a se respinge prezentul recurs, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Caraş Severin împotriva sentinţei nr. 50/PI din 27 ianuarie 2004, a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1021/2005. Contencios. Acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1029/2005. Contencios. Acordare drepturi... → |
|---|
