ICCJ. Decizia nr. 1021/2005. Contencios. Acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1021/2005
Dosar nr. 2999/2004
Şedinţa publică din 18 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 133 din 5 ianuarie 2004, la Curtea de Apel Timişoara, reclamanta M.V. a contestat hotărârea nr. 8490 din 5 decembrie 2003 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 189/2000 din cadrul Casei Judeţene de Pensii Timiş, prin care i s-a respins cererea privind recunoaşterea calităţii de beneficiară a prevederilor acestei legi.
În motivare, reclamanta a arătat că s-a născut în perioada refugiului părinţilor săi, strămutaţi din localitatea de domiciliu, în anul 1940, ca urmare a Dictatului de la Viena.
Pârâta Casa Judeţeană de Pensii Timiş a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acţiunii, cu motivarea că reclamanta nu dovedeşte calitatea de persoană strămutată, în sensul prevăzut de OG nr. 105/1999.
Prin sentinţa civilă nr. 886 din 22 iulie 2003, instanţa învestită a admis acţiunea, a anulat hotărârea contestată şi a obligat pârâta la emiterea unei hotărâri prin care să îi recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, atât din actele dosarului, cât şi din interpretarea actelor normative incidente cauzei, că în categoria persoanelor care au fost persecutate din motive etnice, fiind strămutate în altă localitate, decât cea de domiciliu, sunt incluse şi persoanele refugiate din Ardealul de Nord, ca urmare a Dictatului de la Viena, astfel că reclamanta, născută în timpul refugiului, a dobândit, acelaşi statut, de persoană refugiată, ca şi părinţii săi, suferind împreună cu aceştia, efectele strămutării.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, Casa Judeţeană de Pensii Timiş, criticând-o ca nelegală, fiind dată cu aplicarea greşită a legii, având în vedere că reclamanta nu dovedeşte calitatea de persoană strămutată, pentru a beneficia de statutul de persoană strămutată.
S-a susţinut că, întrucât reclamanta s-a născut ulterior refugierii părinţilor săi, nu poate fi considerată, ca fiind o persoană refugiată, decât dacă s-ar fi născut la un interval de maximum 300 de zile de la data refugierii respectiv, luna septembrie, anul 1940.
Recursul este nefondat.
Verificând actele cauzei, se constată că refugiul familiei reclamantei s-a produs din motive de persecuţie etnică, ca urmare a ocupării Ardealului de Nord, neavând relevanţă juridică împrejurarea că aceasta s-a născut ulterior refugierii, câtă vreme a dobândit prin naştere, statutul juridic de refugiat al părinţilor săi, cu consecinţa acordării drepturilor legal cuvenite.
Faţă de cele ce preced, urmează a se respinge prezentul recurs, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Timiş împotriva sentinţei civile nr. 67/P.I din 3 februarie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1018/2005. Contencios. împotriva deciziei... | ICCJ. Decizia nr. 1022/2005. Contencios. Acordare drepturi... → |
|---|
