ICCJ. Decizia nr. 1034/2005. Contencios. Acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1034/2005
Dosar nr. 6970/2004
Şedinţa publică din 18 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 412 din 12 ianuarie 2004, la Tribunalul Caraş Severin, reclamantul G.R. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Caraş Severin, anularea hotărârii nr. 190 din 14 octombrie 2003, emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000 şi recunoaşterea calităţii de persoană refugiată din motive etnice, în perioada august 1944 - iulie 1945, cu acordarea drepturilor prevăzute de această lege.
În motivare, reclamantul a arătat că împreună cu părinţii, s-a refugiat din localitatea de domiciliu, Bozovici, din cauza persecuţiilor etnice exercitate de puterea instalată la acea perioadă, parcurgând, sub protecţia armatei germane, Ungaria, Cehoslovacia şi Germania, unde s-au stabilit în localitatea Grotau, până la terminarea războiului, întorcându-se în luna iulie, anul 1945, în ţară, stabilindu-se în aceeaşi localitate, unde au suferit consecinţele confiscării unor proprietăţi în asociere, precum şi alte ostilităţi din partea noilor organe ale puterii.
Reclamantul a mai arătat că în lipsa documentelor oficiale, confirmată prin adresele: nr. 2382/2003, a Primăriei comunei Bozovici şi nr. C 495 din 20 noiembrie 2003, emisă de Arhivele Naţionale - Direcţia Judeţeană Caraş Severin, faptul refugierii sale împreună cu familia, este dovedit prin declaraţiile celor doi martori, locuitori ai comunei Bozovici.
Prin sentinţa civilă nr. 523 din 27 februarie 2004, instanţa a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei, în favoarea Curţii de Apel Timişoara, unde cauza a fost înregistrată sub nr. 2189/2004.
Instanţa învestită, soluţionând cauza, a pronunţat sentinţa civilă nr. 254 din 27 aprilie 2004, prin care a admis acţiunea, a anulat hotărârea contestată şi a obligat pârâta să emită o nouă decizie prin care să îi acorde reclamantului, drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut din declaraţiile autentificate ale martorilor, că în perioada august 1944 - iulie 1945, reclamantul şi părinţii acestuia s-au refugiat din localitatea de domiciliu, plecând în afara ţării, în Ungaria, Cehoslovacia şi Germania, ca urmare a regimului politic instaurat în România, după 23 august 1944.
Instanţa a mai reţinut că sunt irelevante apărările pârâtei, cu privire la adresa emisă de Primăria Bozovici, având în vedere că lipsa unor evidenţe cu refugiaţii din perioada în discuţie, nu înseamnă că nu au existat persoane refugiate, ci numai că nu s-au întocmit astfel de evidenţe.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, Casa Judeţeană de Pensii Caraş Severin, motivând că reclamantul nu a făcut dovada refugiului, cu acte oficiale, din care să rezulte că a fost refugiat împreună cu familia, din localitatea Bozovici, unde îşi avea domiciliu, în Ungaria, Cehoslovacia şi în Germania, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 4 alin. (1) din Normele aprobate prin HG nr. 127/2002.
Recursul este fondat.
În întâmpinarea depusă la recurs, intimatul-reclamant a arătat că poate prezenta şi alte declaraţii din partea locuitorilor comunei Bozovici, care pot confirma refugiul său şi al familiei, în perioada de referinţă.
În cauză, se constată că declaraţiile martorilor S.F. şi J.P., din care rezultă că în perioada august 1944 - iulie 1945, reclamantul a fost refugiat împreună cu părinţii săi, în afara ţării, sunt insuficiente pentru ca instanţa să poată pronunţa o decizie legală şi temeinică.
Astfel, se impune admiterea recursului şi casarea sentinţei, cu trimiterea cauzei, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe care, în temeiul dispoziţiilor art. 129 alin. (4) şi (5), va dispune completarea probatoriului, pentru o corectă stabilire a situaţiei de fapt a refugiului, cu precizarea perioadei de plecare şi respectiv, de revenire în ţară, pentru care reclamantul solicită acordarea drepturilor, potrivit Legii nr. 189/2000.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Caraş Severin împotriva sentinţei civile nr. 254 din 27 aprilie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre soluţionare, aceleiaşi instanţe.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1029/2005. Contencios. Acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1036/2005. Contencios. Anulare act... → |
|---|
