ICCJ. Decizia nr. 1024/2005. Contencios. Acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1024/2005
Dosar nr. 3024/2004
Şedinţa publică din 18 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 3650 din 3 septembrie 2003, la Curtea de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, reclamanta M.E. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Bacău, anularea hotărârii nr. 469 din 8 iulie 2003, emisă de pârâtă şi recunoaşterea calităţii de persoană strămutată, în sensul prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, cu acordarea drepturilor cuvenite, începând cu 1 aprilie 2003.
În motivare, reclamanta a arătat că la 10 septembrie 1940, familia sa, ca urmare a somaţiei de a părăsi localitatea Breţcu, s-a refugiat în comuna Ruşi, satul Slivnic, judeţul Sibiu, unde a rămas până în vara anului 1945.
S-a mai arătat că hotărârea de respingere a cererii sale, a fost motivată de Comisie, în sensul că la momentul refugiului mamei, cu alţi membri ai familiei, reclamanta se afla la studii în Ploieşti.
Pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bacău a depus întâmpinare, solicitând respingerea acţiunii, cu motivarea că actele prezentate conţin informaţii eronate şi că reclamanta nu a avut calitatea de refugiată, întrucât se afla la studii, pe teritoriul României, încă din anul 1939.
Prin sentinţa civilă nr. 187 din 28 octombrie 2003, instanţa învestită a admis acţiunea reclamantei, a anulat hotărârea nr. 469 din 8 iulie 2003, a constatat că aceasta are calitatea de persoană strămutată, pentru perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945 şi ca urmare, beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/20000, începând cu 1 aprilie 2003.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că la data refugierii familiei sale din localitatea Breţcu, teritoriu cedat Ungariei, în Regat, la Sibiu, reclamanta, minoră fiind, se afla în grija familiei sale refugiate, iar împrejurarea că în acea perioadă era elevă internă la un liceu din Ploieşti, nu are efecte juridice asupra calităţii sale de persoană refugiată, obligată să-şi urmeze familia, în localitatea de refugiu.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bacău, cu motivarea că instanţa de fond, a apreciat greşit situaţia de fapt în care s-a aflat reclamanta, reţinând că aceasta ar avea calitatea de strămutat, în acest sens existând neconcordanţe între declaraţiile de martor şi actele prezentate.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 2 din Normele de aplicare a OG nr. 105/1000, aprobate prin HG nr. 127/2002, prin persoană strămutată în altă localitate se înţelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să îşi schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice, în această categorie fiind incluse şi persoane care au fost expulzate sau refugiate, cum este cazul în speţă.
Verificându-se actele dosarului, se constată că refugiul reclamantei, împreună cu membrii familiei, s-a produs din motive etnice, în urma ocupării Ardealului de Nord - Vest, dovedindu-se că în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, localitatea de domiciliu a acesteia, Breţcu, s-a aflat sub stăpânire maghiară, astfel cum rezultă din adeverinţa emisă de Primăria comunei Breţcu.
În acelaşi sens, actul emis de Primăria comunei Slimnic, judeţul Sibiu, atestă faptul că reclamanta a fost refugiată în satul Ruşi, în perioada 1940 - 1945, conform evidenţelor din documentul „Recensământul General al Populaţiei".
Aşadar, instanţa de fond a reţinut în mod întemeiat că reclamanta s-a aflat în situaţia prevăzută de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, având calitatea de persoană strămutată pe întreaga durată a refugiului, în care, minoră fiind, şi în perioada studiilor, s-a aflat în întreţinerea familiei.
În concluzie, sentinţa pronunţată în cauză fiind legală, urmează a se respinge prezentul recurs, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Bacău împotriva sentinţei civile nr. 187 din 28 octombrie 2003, a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1023/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1027/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
