ICCJ. Decizia nr. 1042/2005. Contencios. Refuz soluţionare în termen legal al unor cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1042/2005
Dosar nr. 1770/2004
Şedinţa publică din 21 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 2 iulie 2003, reclamantul Ţ.N. a chemat în judecată Direcţia de Sănătate Publică Braşov, Colegiul Medicilor Braşov, Ministerul Sănătăţii şi Familiei, precum şi pe S.P., S.D., solicitând soluţionarea în termen legal a cererilor sale adresate acestora şi acordarea de daune materiale, în sumă de 10.000 Euro, pentru respectarea dreptului său la acordarea sănătăţii.
Curtea de Apel Braşov, prin sentinţa civilă nr. 257 din 28 octombrie 2003, a respins acţiunea reclamantului, reţinând că:
- cererea pentru sesizarea Curţii Constituţionale privind Legea nr. 74/1995, este inadmisibilă.
- cererea privind acordarea daunelor materiale şi morale este netimbrată şi, pe cale de consecinţă, nulă.
- cererea împotriva pârâţilor S.P. şi S.D. priveşte persoane fără calitate procesuală pasivă.
- acţiunea contra Colegiului Medicilor Braşov este tardiv înregistrată.
- acţiunea faţă de pârâţii Ministerul Sănătăţii şi Familiei, C.N.A.S. şi Direcţia de Sănătate Publică Braşov este rămasă fără obiect.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, reclamantul, reiterând motivele expuse în acţiunea introductivă de instanţă.
Recursul este nefondat.
Aşa cum corect a reţinut instanţa de fond, autorităţile administrative chemate în calitate de pârâţi au răspuns în termen legal, memoriilor formulate de recurentul-reclamant, neavând relevanţă în cauză împrejurarea că recurentul a fost nemulţumit de aceste răspunsuri, aşa cum arată în motivele de recurs.
Este, de asemenea, corectă soluţia pronunţată de instanţa de fond privind lipsa calităţii procesuale pasive a celor doi medici, faţă de împrejurarea că ne aflăm într-o acţiune formulată în baza Legii nr. 29/1990, referitoare numai la actele şi faptele autorităţilor publice şi tocmai pentru că este vorba de o acţiune în contencios administrativ, aceasta trebuia timbrată conform Legii nr. 146/1997, cu suma de 342.000, în condiţiile în care se cereau daune în sumă de 10.000 Euro, obligaţie legală pe care recurentul-reclamant nu a îndeplinit-o.
În final, în mod corect instanţa de fond a respins excepţia de neconstituţionalitate invocată în cauză, faţă de împrejurarea că recurentul-reclamant nu s-a referit în mod precis la o singură lege.
Faţă de toate considerentele, Curtea, constatând că în cauză nu există, potrivit art. 304 C. proc. civ., motive de casare sau modificare a hotărârii instanţei de fond, urmează să respingă prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ţ.N. împotriva sentinţei civile nr. 257 din 28 octombrie 2003, a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1040/2005. Contencios. Constatare nulitate... | ICCJ. Decizia nr. 1045/2005. Contencios. Refuz nejustificat... → |
|---|
