ICCJ. Decizia nr. 105/2005. Contencios. Refuz înscriere în corpul de rezervă al funcţionarilor publici din România. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 105/2005
Dosar nr. 6469/2004
Şedinţa publică din 13 ianuarie 2005
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 111 din 22 aprilie 2004, Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis în parte, acţiunea reclamantului A.G., formulată împotriva Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, Ministerului Agriculturii, Pădurilor, Apelor şi Mediului şi Inspectoratului Teritorial pentru Calitatea Seminţelor şi Materialului Săditor Buzău, în sensul obligării primei autorităţi publice pârâte să-l înscrie pe reclamant în corpul de rezervă al funcţionarilor publici.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut în esenţă că reclamantul, funcţionar public la Inspectoratul pentru Calitatea Seminţelor Buzău, a fost pensionat pentru motive medicale şi, potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, modificată şi completată prin Legea nr. 161/2003, îşi păstrează această calitate şi continuă să facă parte din corpul de rezervă al funcţionarilor publici, întrucât raporturile sale de serviciu au încetat din motive ce nu-i sunt imputabile.
Împotriva sentinţei au declarat recurs, în termen legal, Agenţia Naţională a funcţionarilor publici şi reclamantul A.G., criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.
Prin motivele de recurs depuse la dosar, Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici susţine că hotărârea instanţei de fond este nelegală, deoarece a fost dată cu aplicarea greşită a art. 84 alin. (4) din Legea nr. 188/1999, republicată, reclamantul, pensionat pentru invaliditate, neputând face parte din corpul de rezervă a funcţionarilor publici.
Prin recursul formulat de reclamant, hotărârea primei instanţe este criticată sub aspectul modului de rezolvare a capătului de cerere privind obligarea autorităţilor publice pârâte la plata despăgubirilor lunare reprezentând diferenţa dintre pensia încasată şi salariul pe care l-ar fi primit în cazul în care şi-ar fi continuat activitatea.
În context, recurentul-reclamant susţine că respingerea pretenţiilor de despăgubire este greşită, întrucât pensionarea sa pentru motive medicale s-a datorat neasigurării condiţiilor normale de muncă şi igienă, de natură să-i ocrotească sănătatea şi integritatea fizică şi psihică, de către instituţiile la care a lucrat, instituţii ce aveau această obligaţie conform art. 35 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, cu modificările şi completările ulterioare.
Examinând sentinţa atacată, în raport cu criticile formulate, probele administrate şi dispoziţiile aplicabile cauzei, Curtea constată că aceasta este netemeinică şi nelegală, pentru motivele ce vor fi arătate în continuare.
Este de necontestat faptul că reclamantul A.G. a fost pensionat pentru invaliditate gradul II, motiv pentru care, raporturile sale de serviciu cu Inspectoratul Teritorial pentru Calitatea Seminţelor şi Materialului Săditor Buzău, au încetat de drept, prin Decizia nr. 38 din 7 aprilie 2004, conform art. 90 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 188/1999 [devenit art. 84 alin. (2) lit. d), după modificarea, completarea şi republicarea legii].
Potrivit art. 88 alin. (1) din acelaşi act normativ, corpul de rezervă gestionat de Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici este format din funcţionarii publici care au fost eliberaţi din funcţia publică, în condiţiile art. 84 alin. (4) lit. a) - c) şi e), respectiv:
„- a) autoritatea sau instituţia publică şi-a încetat activitatea şi a fost mutată într-o altă localitate, iar funcţionarul public nu este de acord să o urmeze";
„- c) ca urmare a admiterii cererii de reintegrare în funcţia publică ocupată de către funcţionarul public, a unui funcţionar public eliberat sau destituit nelegal ori pentru motive neîntemeiate, de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti de reintegrare";
„- e) funcţionarul public nu mai îndeplineşte condiţia prevăzută de art. 50 lit. g)".
Or, în raport cu aceste dispoziţii legale, admiterea de către instanţa de fond, a cererii reclamantului, de înscriere în corpul de rezervă, nu are temei legal, raporturile sale de serviciu încetând în alte condiţii [prevăzute de art. 82 alin. (2) lit. d)], decât cele avute în vedere de legiuitor, la formarea corpului de rezervă al funcţionarilor publici.
Prin urmare, în raport cu aceste considerente, Curtea va admite recursul formulat de Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, va casa sentinţa atacată şi în fond, va respinge acţiunea.
În legătură cu recursul declarat de reclamantul A.G., Curtea constată că este neîntemeiat, prima instanţă rezolvând corect capătul de cerere privitor la plata despăgubirilor civile.
Potrivit art. 89 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, modificată şi republicată, „În cazul în care raportul de serviciu a încetat din motive pe care funcţionarul public le consideră netemeinice şi nelegale, acesta poate cere instanţei de contencios administrativ (...) şi plata de către autoritatea sau instituţia publică (...), a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi recalculate şi cu celelalte drepturi la care ar fi beneficiat funcţionarul public".
În cauză, măsura de încetare a raportului de serviciu a fost luată urmare a constatării prin decizie emisă de organele competente de expertiză medicală, că starea sănătăţii reclamantului nu mai permite acestuia să îşi îndeplinească atribuţiile corespunzătoare funcţiei deţinute, măsură ce nu a fost contestată pentru nelegalitate sau netemeinicie.
Pe de altă parte, aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, reclamantul-recurent nu a făcut dovada că autoritatea publică pârâtă ar fi nesocotit obligaţiile prevăzute de art. 35 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 şi nici dacă, datorită acestui fapt, a suferit afecţiunile pentru care a fost pensionat.
Aşa fiind, recursul se priveşte ca nefondat şi ca atare, urmează să fie respins.
Văzând şi prevederile art. 312 şi 314 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici împotriva sentinţei civile nr. 111 din 22 aprilie 2004, a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ; casează sentinţa recurată şi pe fond, respinge acţiunea, ca neîntemeiată.
Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A.G., ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1045/2005. Contencios. Refuz nejustificat... | ICCJ. Decizia nr. 1059/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
