ICCJ. Decizia nr. 1083/2005. Contencios. Refuz constatarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1083/2005
Dosar nr. 2556/2004
Şedinţa publică din 22 februarie 2005
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 18 iulie 2002, reclamantul D.M. a chemat în judecată Comisia pentru constatarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă din cadrul Ministerului Justiţiei, solicitând anularea deciziei prin care i-a fost respinsă cererea de constatare a calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă, recunoaşterea acestei calităţi, în temeiul OUG nr. 214/1999 şi acordarea unor daune de 10.000.000 lei.
Prin sentinţa civilă nr. 2134/2003, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, acţiunea a fost admisă, mai puţin cererea privind acordarea daunelor.
Instanţa a reţinut că reclamantul a fost supus unor măsuri administrative abuzive, internarea în spitale de psihiatrie, ca urmare a exprimării protestului împotriva dictaturii şi a încălcării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs, ambele părţi.
În recursul reclamantului, în esenţă, se critică hotărârea, pentru faptul că nu au fost acordate despăgubirile solicitate, de 10.000.000 lei.
Celelalte motive invocate ulterior de recurent nu vor fi analizate în conformitate cu dispoziţiile art. 306 alin. (1) C. proc. civ.
În recursul Ministerului Justiţiei se arată că instanţa nu a analizat toate probele existente în dosar şi în mod greşit a admis acţiunea. Recurentul face referire la adresa Spitalului Clinic de Psihiatrie Prof. Dr. Alexandru Obregia (în care se menţionează că motivele internărilor lui D.M. au fost: acte antisociale: scandaluri în locuri publice, trimiteri de scrisori cu caracter insultător diferitelor persoane cu funcţii de răspundere în aparatul de stat, anxietate, agitaţie psihomotorie, instabilitate psihică marcată, delir de persecuţie, urmărire, frustrare) şi la cele ale S.R.I. şi Clinicii E.P. din Timişoara (în care se comunică faptul că D.M. nu se află în evidenţele acestora).
Ministerul Justiţiei a mai menţionat că nu sunt întrunite cerinţele art. 3 lit. c) din OUG nr. 214/1999, astfel cum a reţinut instanţa.
Verificând cauza, în funcţie de motivele de recurs formulate în lumina dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursurile nu sunt fondate.
În ce priveşte daunele materiale de 10.000.000 lei, solicitate de recurentul-reclamant, curtea de apel a apreciat corect că cererea este informă şi nedovedită, recursul reclamantului fiind nefondat.
Referitor la recursul declarat de Ministerul Justiţiei, se constată că este neîntemeiat.
Instanţa de fond a analizat întregul material probator administrat în cauză, astfel cum rezultă din considerentele sentinţei.
Din coroborarea actelor depuse la dosar, rezultă că reclamantul a fost internat în nenumărate rânduri, în perioada 1957 - 1989, în spitale de psihiatrie, internări care se făceau la solicitarea fostelor organe de miliţie, iar în perioada 1954 - 1976 a fost de mai multe ori arestat şi reţinut abuziv.
Chiar dacă reclamantul a avut suferinţe psihice reale în unele perioade, din ansamblul probelor administrate se desprinde faptul că internările aveau loc mai cu seamă în perioada evenimentelor politice ale regimului comunist, deoarece reclamantul îşi exprima protestul împotriva dictaturii şi a încălcării drepturilor omului.
În acest sens sunt adresa nr. 76769 din 3 aprilie 1991 a Ministerului de Interne, adresa nr. 2923 din 9 aprilie 2001, a C.N.S.A.S., copiile unor note informative ale fostei Securităţi (reclamantul era urmărit şi a intrat în conflict cu lucrătorul operativ), referatul întocmit de plutonier major C.P. din cadrul fostei Circumscripţii 9 de miliţie, la data de 17 decembrie 1975, cu nr. 589142, raportul căpitanului I.S., de la aceeaşi circumscripţie de miliţie.
Faţă de cele mai sus reţinute, se constată că sunt întrunite cerinţele art. 3 lit. b), cu referire la art. 2 lit. a) şi d) din OUG nr. 214/1999, sentinţa fiind legală şi temeinică.
Într-adevăr, în sentinţă, din eroare s-a consemnat art. 3 lit. c) din OUG nr. 214/1999, însă motivarea se referă la lit. b) a art. 3 din ordonanţă, astfel încât nu se impune desfiinţarea hotărârii atacate.
Pentru considerentele expuse, recursurile vor fi respinse ca nefondate, în cauză neexistând motive de recurs care să poată fi analizate din oficiu, conform dispoziţiilor art. 306 alin. (2) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de reclamantul D.M. şi pârâtul Ministerul Justiţiei - Comisia pentru constatarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă, împotriva sentinţei civile nr. 2134 din 18 decembrie 2003, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1075/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 110/2005. Contencios. Refuz aprobare preluare... → |
|---|
