ICCJ. Decizia nr. 1138/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1138/2005
Dosar nr. 4688/2004
Şedinţa publică din 22 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului administrativ, reclamanta V.E. a chemat în judecată, Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, solicitând anularea hotărârii nr. 9532/7243 din 8 decembrie 2003.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în perioada 17 iunie 1939 - 16 august 1940, fiind bolnavă de T.B.C., s-a aflat internată la Sanatoriul Burgaz şi nu a putut să se refugieze din Basarabia, când teritoriul a fost cedat.
În anul 1941, când trupele române au trecut râul Prut, sovieticii au ridicat-o împreună cu familia şi i-au deportat în Caucazul de Nord.
În vara anului 1942, după ce trupele germano-române au cucerit locul deportării, s-au deplasat spre Transnistria (Odessa), unde era guvernator A. şi unde li s-au eliberat acte de identitate, în vederea repatrierii, în ţară ajungând în martie 1944.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 300 din 16 februarie 2004, a admis acţiunea formulată de V.E.
A anulat hotărârea nr. 9532/7243 din 8 decembrie 2003 şi a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască reclamantei, drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, în perioada 1 martie 1944 - 6 martie 1945.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că reclamanta a fost nevoită să părăsească Basarabia, din motive etnice, datorită deportării în Caucazul de Nord.
Astfel că fiind dovedită persecuţia etnică, nu mai are relevanţă că reclamanta s-a stabilit în România - Liebling (judeţul Timiş), ulterior, după ce o perioadă a locuit în Odessa.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, criticând-o ca nelegală şi netemeinică şi invocând dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
Recurenta a susţinut, în esenţă, că instanţa de fond a aplicat în mod eronat prevederile Legii nr. 189/2000, atât în privinţa datei acordării drepturilor, cât şi cu privire la aprecierea probelor administrate, întrucât prin adresa nr. 4605/2003, Casa Naţională de Pensii şi Alte drepturi de Asigurări Sociale a precizat că reclamanta nu beneficiază de prevederile Legii nr. 189/2000.
Recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit prevederilor art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana, cetăţean român, care în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una din cele 6 situaţii enumerate în dispoziţiile normative menţionate.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, respectiv adeverinţa eliberată de Inspectoratul pentru Învăţământ Chişinău, Certificatul emis de Prefectura Poliţiei Chişinău, Buletinul de înscriere a biroului poliţiei rezultă că reclamanta împreună cu familia sa locuiau în anul 1940, în Basarabia - Chişinău.
Din declaraţia martorei E.V. rezultă că familia: V.S., soţia şi fiica E., a fost deportată în Caucazul de Nord, ajungând în ianuarie 1943, la Odessa.
De unde rezultă că reclamanta nu avea domiciliul în Odessa, însă situaţia frontului a fost de aşa natură, încât reclamanta şi familia sa au ajuns în acest oraş, care la un moment dat a fost sub guvernare germano-română.
Aici autorităţile române au certificat cu originalul, actele de identitate ale părinţilor (există înscrisuri în acest sens la dosarul cauzei), iar în martie 1944, reclamanta şi familia s-au refugiat în Liebling - Timiş.
Astfel că reclamanta a făcut dovada persecuţiei din motive etnice, drept pentru care se reţine soluţia instanţei de fond, ca legală şi temeinică, urmând a se respinge recursul declarat, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului Bucureşti împotriva sentinţei nr. 300 din 16 februarie 2004, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1137/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1157/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
