ICCJ. Decizia nr. 1136/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1136/2005
Dosar nr. 4686/2004
Şedinţa publică din 22 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe calea contenciosului administrativ, reclamanta M.E. a chemat în judecată Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, solicitând anularea hotărârii nr. 9374/6274 din 21 noiembrie 2003 şi recunoaşterea calităţii de beneficiară a Legii nr. 189/2000.
Motivându-şi cererea, reclamanta a arătat că la vârsta de 3 ani a fost dată, spre creştere, familiei I.C. şi E.C., sora tatălui, în Târgu Briceni, judeţul Hotin, unde se afla în anul 1940, când au fost cedate fostei U.R.S.S., teritoriile Bucovinei şi Basarabiei, iar de acolo reclamanta a plecat la Chişinău, pentru a urma cursurile şcolare-liceale, iar când s-a declarat războiul, a plecat la Bucureşti, unde a urmat şcoala de dactilografie şi apoi s-a angajat din aprilie 1943, până la data pensionării.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 322 din 18 februarie 2004, a admis acţiunea formulată de M.E., a anulat hotărârea nr. 9374/6274 din 21 noiembrie 2003, emisă de Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, obligând această autoritate să emită o nouă hotărâre prin care să stabilească reclamantei, calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000, art. 1 lit. c), pentru perioada 15 aprilie 1942 - 6 martie 1945 şi să-i acorde drepturile corespunzătoare, începând cu data de 1 ianuarie 2003.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că din înscrisurile depuse rezultă că reclamanta s-a născut la data de 27 iulie 1922, la Ordăsei Orhei - U.R.S.S., iar din declaraţiile autentificate ale martorilor rezultă că a locuit până în anul 1942, în Târgu Briceni, judeţul Hotin - Ucraina şi împreună cu familia s-a refugiat în luna aprilie 1942, ca urmare a cedării Basarabiei, fostei U.R.S.S.
Astfel că reclamanta a făcut dovada refugiului din motive de persecuţie etnică.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
Recurenta a susţinut, în esenţă, că instanţa de fond a încălcat dispoziţiile Legii nr. 189/2000, deoarece obligând la anularea actului administrativ şi acordarea drepturilor, a ignorat faptul evident că reclamanta, în dosarul depus la Comisie, nu a depus dovezi concludente, nedovedind persecuţia invocată.
Mai mult decât atât, în perioada iunie 1941 - martie 1944, în Basarabia era administraţia românească şi nu existau motive de persecuţie etnică.
Recursul este nefondat.
Potrivit dispoziţiilor HG nr. 127/2002, art. 4, ca şi ale art. 61 din Legea nr. 319/2002, dovada situaţiilor prevăzute la art. 1 din Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare, se face de către persoanele interesate, cu acte oficiale eliberate, la cerere, de către organele oficiale, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege, respectiv şi prin declaraţie de martori.
În cauză, reclamanta G.E., căsătorită M., s-a născut la Ordăsei Orhei – U.R.S.S., la 27 iulie 1922, fiind fiica lui G.D. şi G.P., iar din declaraţiile martorilor autentificate sub nr. 8070 din 12 decembrie 2002, rezultă că aceasta a locuit până în anul 1942, în Târgu Briceni, judeţul Hotin - Ucraina şi împreună cu familia s-au refugiat în luna aprilie 1942, ca urmare a cedării Basarabiei, fostei U.R.S.S. şi nu s-a mai întors niciodată în Târgu Briceni, judeţul Hotin, Ucraina.
În contextul evenimentelor istorice din acea perioadă, având în vedere faptul că în lipsa unor documente oficiale, reclamanta a făcut dovada persecuţiei etnice, cu declaraţiile martorilor, în sensul prevederilor art. 4 alin. (2) din HG nr. 127/2002, ca şi ale art. 61 din Legea nr. 319/2002, se reţine că reclamanta beneficiază de drepturile acordate potrivit OG nr. 105/1999, art. 1 lit. c).
Mai mult decât atât, recurenta, prin Decizia de revizuire nr. 251/6274 din 1 aprilie 2004, a admis cererea reclamantei şi i-a acordat drepturile, acesteia, pentru perioada 15 aprilie 1942 - 6 martie 1945, începând cu 1 ianuarie 2003.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului Bucureşti împotriva sentinţei nr. 322 din 18 februarie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1135/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1137/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
