ICCJ. Decizia nr. 1139/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1139/2005
Dosar nr. 4690/2004
Şedinţa publică din 22 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, reclamanta D.D. a contestat hotărârea nr. 8643/7805 din 21 octombrie 2003, emisă de Casa de Pensii a municipiului Bucureşti.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că pârâta i-a respins în mod nelegal cererea de stabilire a calităţii de beneficiară a Legii nr. 189/2000, pentru perioada 1944 - martie 1945, deşi din actele depuse la dosar rezultă persecuţia din motive etnice (originea germană), prin privarea de libertate în locuri de detenţie şi strămutare în alte localităţi, decât cele de domiciliu.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 134 din 27 ianuarie 2004, a admis în parte, acţiunea formulată de reclamanta D.D., a anulat hotărârea nr. 8643/7805 din 21 octombrie 2003 şi a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască reclamantei, drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 29 octombrie 1944 - 6 martie 1945.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că reclamanta a făcut dovada încadrării în prevederile art. 1 lit. b) din Legea nr. 189/2000, cu adeverinţa nr. 13469 din 6 noiembrie 1945, a Comandamentului Centrului de Internare Turnu Măgurele, care a atestat că S.D., internată în centru, la 29 octombrie 1944, a fost eliberată la data de 6 noiembrie 1945 şi în continuare, era obligată să se prezinte Jandarmeriei, în termen de trei ore de la sosirea în localitate şi în fiecare duminică pentru control, neavând voie să se oprească în alte localităţi sau să părăsească localitatea, fără acordul autorităţilor poliţieneşti.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
Recurenta a susţinut în esenţă că actele doveditoare refugiului din motive etnice, trebuiau depuse o dată cu cererea solicitantei, în faţa comisiei de specialitate, controlul judiciar urmând a avea în vedere corectitudinea şi legalitatea actului administrativ, şi nu rolul unei acţiuni în constatarea drepturilor.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente.
Reclamanta, prin actele doveditoare, depuse la dosarul cauzei, a făcut dovada calităţii de refugiată din motive etnice.
Astfel, conform certificatului de naştere şi de botez, extras din Registrul de botez al Bisericii Evanghelice, emis la data de 15 septembrie 1935, reclamanta s-a născut la data de 15 septembrie 1936, fiind fiica lui E.S., născut la Berlin şi P.S., născută în Brixen, Tirol.
Prin adeverinţa nr. 13469 din 6 noiembrie 1945, Comandamentul Centrului de Internare Turnu Măgurele a atestat că S.D., internată în acest centru, la 29 octombrie 1944, a fost eliberată astăzi, 29 octombrie 1945, conform Ordinului Ministerului Administraţiei şi Internelor nr. 10721/1945.
În continuare, reclamanta era obligată să se prezinte jandarmeriei, în termen de trei ore de la sosirea în localitate şi în fiecare duminică pentru control, neavând voie să se oprească în alte localităţi sau să părăsească localitatea, fără acordul autorităţilor poliţieneşti.
Chiar dacă în această adeverinţă nu este precizat motivul internării în centrul din Turnu Măgurele, având în vedere contextul istorico-militar, în perioada cuprinsă între 23 august 1944 şi sfârşitul celui de-al doilea Război Mondial, se desprinde concluzia că originea etnică germană a reclamantei a fost motivul internării.
În aceeaşi situaţie s-au aflat şi tatăl şi sora reclamantei, S.E. şi S.R., aşa cum rezultă din adeverinţele nr. 1362 din 16 mai 1946, emise de Centrul de Internare Turnu Măgurele.
Pentru considerentele sus-menţionate, se constată că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, recursul declarat în cauză urmând a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 134 din 27 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1132/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1142/2005. Contencios.. Revizuire → |
|---|
