ICCJ. Decizia nr. 1132/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 309/2002. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1132/2005
Dosar nr. 4591/2004
Şedinţa publică din 22 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată pe calea contenciosului administrativ, reclamanta N.I. a contestat hotărârea nr. 5056/2003 şi Decizia de revizuire nr. 11709 din 9 ianuarie 2004, emise de Casa Judeţeană de Pensii Buzău, prin care i s-a respins cererea de acordare a drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002, având în vedere că soţul său a efectuat stagiul militar în detaşamente de muncă din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 68 din 4 martie 2004, a respins contestaţia, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că Detaşamentul de muncă în care a efectuat serviciul militar, soţul reclamantei, a făcut parte din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, începând cu anul 1954, or din livretul militar al defunctului soţ rezultă că acesta a prestat serviciul militar, în perioada 9 august 1951 - 31 decembrie 1953.
Împotriva hotărârii astfel pronunţate a formulat recurs, reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurenta a susţinut, în esenţă, că în mod greşit, prima instanţă i-a soluţionat cererea, întrucât defunctul ei soţ a satisfăcut stagiul militar în Detaşamentul de muncă 2/4 în Construcţii şi este îndreptăţit la acordarea drepturilor prevăzute de lege, de aceste drepturi beneficiind şi alţi colegi ai acestuia, în aceleaşi condiţii.
Potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 309/2002, privind recunoaşterea şi acordarea unor drepturi, persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961, beneficiază de prevederile acestei legi, cetăţeanul român care a efectuat stagiul militar în detaşamentele de muncă, în perioada 1950 - 1961.
În speţă, din livretul militar al soţului reclamantei rezultă că aceasta a lucrat în timpul stagiului militar, în detaşamentul de muncă (în construcţii) 2/4, în perioada 9 august 1951 - 31 decembrie 1953.
Ori, câtă vreme este dovedită împrejurarea că reclamantul a prestat muncă în timpul stagiului militar într-un detaşament organizat, în acest scop, nu există nici un temei de a-l excepta de la recunoaşterea drepturilor sale.
Faptul că se contestă de către recurentă, apartenenţa detaşamentelor de muncă la Direcţia Generală a Serviciului Muncii, în perioada interesată, invocându-se fie tutela Ministerului Forţelor Armate, fie cea a Ministerului de Construcţii, nu prezintă importanţă în soluţionarea cauzei, deoarece s-ar ajunge la nesocotirea scopului legii reparatorii, şi anume, acela de a recompensa persoanele care au fost obligate să presteze o muncă, ordonată de regimul acelei epoci, pe anumite criterii, în perioada în care reclamantul trebuia să efectueze stagiul militar.
În consecinţă, urmează a fi admis şi în temeiul art. 312 C. proc. civ., a se casa sentinţa atacată şi în fond, a se admite acţiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de N.I. împotriva sentinţei civile nr. 68 din 4 martie 2004, a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi în fond, admite acţiunea.
Anulează hotărârea nr. 5056 din 16 mai 2003, a Casei Judeţene de Pensii Buzău, pe care o obligă să acorde reclamantei, drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, pe perioada 9 august 1951 - 31 decembrie 1953.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 113/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1139/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
