ICCJ. Decizia nr. 1127/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1127/2005
Dosar nr. 4585/2004
Şedinţa publică din 22 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe calea contenciosului administrativ, reclamanta M.M. a chemat în judecată Casa Judeţeană de Pensii Timiş, contestând hotărârea nr. 8824 din 15 ianuarie 2004, a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, prin care i s-a respins cererea privind recunoaşterea calităţii de beneficiară a prevederilor Legii nr. 189/2000, respectiv de persoană strămutată, în sensul prevederilor acelui act normativ.
Motivându-şi cererea, reclamanta a arătat, în esenţă, că s-a născut în perioada refugiului părinţilor, în urma Dictatului de la Viena din 1940, dobândind acelaşi statut personal cu al acestora, anume statutul de refugiat.
Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 132/PI din 9 martie 2004, a admis acţiunea formulată de M.M.
A anulat hotărârea nr. 8824 din 15 ianuarie 2004 şi a obligat pârâta să emită o hotărâre prin care să-i recunoască reclamantului, calitatea de beneficiară a prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada 15 iulie 1943 - 6 martie 1945.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că reclamanta s-a născut în timpul refugiului părinţilor săi, dobândind acelaşi statut, ca al acestora şi suferind vexaţiunile morale şi materiale rezultate din condiţia de persoană refugiată, cu toate consecinţele ce decurg din aceasta.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, Casa Judeţeană de Pensii Timiş, care a invocat dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţinând în esenţă că reclamanta M.M. s-a născut la aproximativ 630 de zile după refugiul părinţilor şi că nu poate avea acelaşi statut.
Precizările nr. 3233 din 12 septembrie 2002, emise de Casa Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale fiind în sensul că beneficiază de drepturile instituite de Legea nr. 189/2000, doar copiii născuţi în timpul călătoriei spre localitatea de refugiu sau concepuţi înainte sau în timpul strămutării şi născuţi după strămutarea părinţilor în acea localitate.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente.
Nu se contestă că reclamanta s-a născut la data de 15 iulie 1943, în comuna Nădlac, judeţul Arad, localitate unde părinţii săi s-au refugiat din localitatea Turulung, judeţul Satu Mare.
Potrivit prevederilor art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana, cetăţean român, care în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945 a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una din cele 6 situaţii enumerate în dispoziţiile normative menţionate.
Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanţei, rezultă că atât obiectul, cât şi scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, din motive etnice, în perioada arătată.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, prin persoane persecutate trebuie înţeles atât persoanele care au suferit acele persecuţii în mod nemijlocit, cât şi acelea care au suferit persecuţiile respective în mod indirect, prin consecinţele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat sau au fost strămutaţi, ca urmare a unor persecuţii din motive etnice şi au suferit, astfel, toate consecinţele nefavorabile care au decurs din această situaţie.
În cauză este necontestat că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinţii săi au fost nevoiţi să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleaşi prejudicii pe care le-a suferit şi familia sa, ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate.
Faţă de considerentele mai sus expuse, recursul declarat se vădeşte nefondat şi urmează a fi respins ca atare, menţinându-se sentinţa criticată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Timiş împotriva sentinţei civile nr. 132/PI din 9 martie 2004, a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1125/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1129/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
