ICCJ. Decizia nr. 1129/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.1129/2005
Dosar nr. 4587/2004
Şedinţa publică din 22 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată pe calea contenciosului administrativ, reclamanta C.A. a chemat în judecată Casa Judeţeană de Pensii Timiş, solicitând anularea hotărârii nr. 8823 din 15 ianuarie 2004 şi recunoaşterea calităţii de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat, în esenţă, că s-a născut în perioada refugiului părinţilor săi, în urma Dictatului de la Viena din anul 1940, dobândind acelaşi statut personal cu al acestora, anume statutul de refugiată.
Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 133/PI din 9 martie 2004, a admis acţiunea formulată de reclamanta C.A.
A anulat hotărârea nr. 8823 din 15 ianuarie 2004 şi a obligat pârâta să emită o hotărâre prin care să-i recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada 7 septembrie 1944 - 6 martie 1945.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut că în categoria persoanelor care au fost persecutate din motive etnice, la care face referire art. 2 lit. c) din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, sunt incluse şi persoanele refugiate din Ardealul de Nord, ca urmare a Dictatului de la Viena.
Cum reclamanta s-a născut în timpul refugiului, din momentul naşterii dobândeşte acelaşi statut, ca şi părinţii săi, de refugiat, suferind vexaţiunile morale şi materiale rezultate din condiţia de persoană refugiată/strămutată, cu toate consecinţele ce decurg din aceasta.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Timiş, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate şi invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurenta a susţinut în esenţă că la data refugiului părinţilor săi, reclamanta nici nu era concepută, astfel că nu se poate prezuma că beneficiază de acelaşi statut, ca şi al părinţilor, deoarece s-a născut la un interval de 35 luni ulterioare strămutării.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Nu se contestă că reclamanta s-a născut la data de 7 septembrie 1944, în localitatea Nădlac, raionul Pecica, părinţii săi fiind refugiaţi în această localitate, din Ardealul de Nord, la data de 2 octombrie 1941.
Potrivit prevederilor art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana, cetăţean român, care în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una din cele 6 situaţii enumerate în dispoziţiile normative menţionate.
Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanţei, rezultă că atât obiectul, cât şi scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, din motive etnice, în perioada arătată.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, prin persoane persecutate trebuie înţeles atât persoanele care au suferit acele persecuţii în mod nemijlocit, cât şi acelea care au suferit persecuţiile respective în mod indirect, prin consecinţele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat sau au fost strămutaţi, ca urmare a unor persecuţii din motive etnice şi au suferit, astfel, toate consecinţele nefavorabile care au decurs din această situaţie.
În cauză este necontestat că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinţii săi au fost nevoiţi să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleaşi prejudicii pe care le-a suferit şi familia sa, ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate.
Faţă de considerentele mai sus expuse, recursul declarat se vădeşte nefondat şi urmează a fi respins ca atare, menţinându-se sentinţa criticată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Timiş împotriva sentinţei civile nr. 133/PI din 9 martie 2004, a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1127/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 113/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
