ICCJ. Decizia nr. 1257/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1257/2005
Dosar nr. 8318/2004
Şedinţa publică din 28 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, la 20 iulie 2004, reclamantul C.A. a chemat în judecată pe pârâtă Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, solicitând anularea hotărârii nr. 12495/11897 din 18 mai 2004 şi recunoaşterea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că nu se impune dovedirea naturii persecuţiei în cazul persoanelor refugiate din teritoriile româneşti vremelnic ocupate de regimul maghiaro - hortyst.
Prin sentinţa civilă nr. 1777 din 22 septembrie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a admis acţiunea formulată de reclamantul C.A., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, ca nefondată.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că din înscrisurile depuse de reclamant, nu rezultă nici persecuţia invocată şi nici perioada persecuţiei, aceste probe nefiind coroborate cu alte acte oficiale sau declaraţii de martori.
Împotriva sentinţei civile sus-menţionate a declarat recurs, C.A. care a susţinut că are calitate de persoană strămutată în altă localitate, fiindu-i aplicabile prevederile Legii nr. 189/2000.
Recursul este întemeiat, sentinţa instanţei de fond fiind într-adevăr criticabilă sub aspectul administrării tuturor probelor necesare stabilirii calităţii de refugiat a reclamantului, precum şi a perioadei de refugiu, în raport cu aspectele contradictorii dintre actele depuse la dosar.
Pentru a se stabili realitatea situaţiei invocată de reclamant, se impune suplimentarea probelor, prin înscrisuri şi declaraţii de martori, care să certifice calitatea reclamantului, de persoană persecutată etnic, precum şi perioada refugiului acestuia.
Din aceste motive, se impune admiterea recursului declarat în cauză, cu consecinţa casării sentinţei atacate şi trimiterii cauzei, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de C.A. împotriva sentinţei civile nr. 1777 din 22 septembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1255/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1260/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
