ICCJ. Decizia nr. 1260/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1260/2005
Dosar nr. 8336/2004
Şedinţa publică din 28 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Braşov, sub nr. 422/2004, reclamantul M.C. a chemat în judecată pe pârâta Casa Judeţeană de Pensii Braşov, solicitând anularea hotărârii nr. 3368 din 25 februarie 2003, emisă de pârâtă şi acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că în luna septembrie 1940, părinţii săi s-au refugiat din oraşul Cluj, în oraşul Braşov, ca urmare a cedării Transilvaniei, către Ungaria, iar la data de 5 octombrie 1941, în timpul refugiului, s-a născut reclamantul. După retrocedarea Transilvaniei, către România, în anul 1945, părinţii reclamantului s-au întors la fostul lor domiciliu din oraşul Cluj.
Prin sentinţa civilă nr. 93/F din 6 iulie 2004, Curtea de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea formulată de reclamantul M.C., în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Braşov şi a dispus anularea hotărârii nr. 3368 din 25 februarie 2003, emisă de pârâtă. A obligat pârâta să emită reclamantului, o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască calitatea de refugiat pe perioada 5 octombrie 1941 - 6 martie 1945 şi plata drepturilor cuvenite, conform art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, modificată. A obligat pârâta să-i plătească reclamantului, suma de 1.000.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că reclamantul s-a născut în timpul refugiului părinţilor săi, dobândind acelaşi statut ca al acestora, iar faptul că a fost sau nu conceput în intervalul de 300 de zile de la data începerii refugiului părinţilor, nu prezintă importanţă în cauză.
Împotriva sentinţei sus-menţionate a declarat recurs, Casa Judeţeană de Pensii Braşov, care a motivat, în esenţă, că statutul de persoană refugiată nu se poate transfera asupra copiilor născuţi după refugiul părinţilor, întrucât acest statut este strâns legat de persoana titularului şi nu poate fi valorificat de urmaşii acestuia.
Recursul este nefondat.
Exercitarea drepturilor şi îndatoririlor părinţilor faţă de minori impune, pe lângă existenţa, de regulă, a unui domiciliu comun, şi asigurarea nemijlocită de către părinţi, a unor alte cerinţe, cu privire la obligaţia de întreţinere, de îngrijire, de dezvoltare şi de educaţie.
Concluzia la care se ajunge prin asumarea raţionamentului propus de recurentă, în sensul că un minor, mai ales de o vârstă foarte fragedă, nu împărtăşeşte condiţia grav restrictivă impusă părinţilor săi, este eronată şi nu poate fi primită.
Soluţia, ca şi motivarea adusă de prima instanţă, hotărârii pronunţate, sunt în afară de orice critică şi exprimă un mod corect de înţelegere a legii în resorturile şi finalitatea sa.
Potrivit prevederilor art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana, cetăţean român, care în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una din situaţiile enumerate, în dispoziţiile normative menţionate.
Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanţei, rezultă că atât obiectul, cât şi scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii, pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, din motive etnice, în perioada arătată.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, prin persoane persecutate trebuie înţeles atât persoanele care au suferit acele persecuţii în mod nemijlocit, cât şi acelea care au suferit persecuţiile respective în mod indirect, prin consecinţele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat sau au fost strămutaţi, ca urmare a unor persecuţii din motive etnice şi au suferit, astfel, toate consecinţele nefavorabile care au decurs din această situaţie.
În cauză este necontestat că reclamantul, care s-a născut ulterior datei la care părinţii săi au fost nevoiţi să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleaşi prejudicii pe care le-a suferit şi familia sa, ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate.
Faţă de considerentele mai sus expuse, recursul declarat se vădeşte nefondat şi urmează a fi respins ca atare, menţinându-se sentinţa criticată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Braşov împotriva sentinţei civile nr. 93/F din 6 iulie 2004, a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1257/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1262/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
