ICCJ. Decizia nr. 1271/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1271/2005
Dosar nr. 8644/2004
Şedinţa publică din 28 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Constanţa, la data de 19 august 2004, reclamanta P.C. a solicitat anularea hotărârii nr. 4805 din 23 iulie 2004, emisă de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Tulcea, prin care i-a fost respinsă ca neîntemeiată, cererea prin care solicita recunoaşterea calităţii de beneficiară a Legii nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că părinţii săi au fost strămutaţi din Bulgaria, în luna octombrie 1940.
Prin sentinţa civilă nr. 309/CA din 15 noiembrie 2004, Curtea de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ, a respins ca nefondată, acţiunea formulată de reclamanta P.C., în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Tulcea.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că reclamanta nu era născută în anul 1940, când a avut loc schimbul de populaţie între Bulgaria şi România, pentru a susţine că a avut alt domiciliu şi a fost obligată să-l schimbe în altă localitate.
Împotriva sentinţei sus-menţionate a declarat recurs, P.C. care a motivat, în esenţă, că s-a născut la 15 mai 1940, în perioada când părinţii săi erau strămutaţi şi, deci, are acelaşi statut, ca al acestora.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 1 din Anexa c din Acordul privitor la schimbul de populaţie română şi bulgară, ce face parte din Tratatul semnat la Craiova între Bulgaria şi România, „părţile contractante sunt de acord pentru a proceda într-un termen de trei luni socotit de la data schimbului instrumentului de ratificare al Tratatului, la un schimb obligatoriu între supuşii români de origine etnică bulgară din judeţele Tulcea şi Constanţa şi supuşii români de origine etnică română din judeţele Durostor şi Caliacra".
Conform adresei de la dosar, nu figurează familia reclamantei printre persoanele strămutate di Bulgaria în România.
Faţă de cele ce preced, recursul declarat se vădeşte nefondat şi urmează a fi respins, în temeiul art. 312 C. proc. civ., menţinându-se sentinţa criticată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de P.C. împotriva sentinţei civile nr. 309/CA din 15 noiembrie 2004, a Curţii de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1270/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1282/2005. Contencios. Anulare parţială H.G.... → |
|---|
