ICCJ. Decizia nr. 1282/2005. Contencios. Anulare parţială H.G. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1282/2005
Dosar nr. 1417/2004
Şedinţa publică din 1 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 18 februarie 2003, reclamanta R.N.P., prin Direcţia Silvică Caraş-Severin, a solicitat anularea parţială a HG nr. 532/2002, poziţiile nr. 28, 29, 30, 31, 17, 18 din Anexa nr. 23 la hotărârea de guvern.
În motivarea acţiunii s-a arătat că bunurile în discuţie (drumuri forestiere, pârâul Apa Boiştea şi lacul Dracul) se află în administrarea R.N.P., fiind în proprietatea acesteia, conform art. 5 din Legea nr. 15/1990.
Pârâtul a formulat cerere de chemare în garanţie a Ministerului Administraţiei Publice (în calitate de iniţiator al proiectului hotărârii de guvern), a Consiliului Local Cărbunari şi a Consiliului Judeţean Caraş-Severin (autorităţi publice locale care au întocmit inventarele bunurilor aparţinând domeniului public, conform Legii nr. 213/1998).
În cauză a fost citat Ministerul Finanţelor Publice, ca reprezentant al Statului, conform art. 12 alin. (5) din Legea nr. 213/1998.
Prin sentinţa civilă nr. 341/2003, a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, acţiunea şi cererea de chemare în garanţie au fost respinse.
Instanţa a reţinut că reclamanta nu are decât un drept de administrare pe care îl opune însuşi titularului dreptului de proprietate şi ca atare, acţiunea este neîntemeiată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs în termen, reclamanta, arătând că bunurile în discuţie fac parte din domeniul public de interes naţional şi au fost date în administrarea R.N.P.; că HG nr. 532/2002 încalcă Legea nr. 213/1998, deoarece declară bunuri publice de interes local, aceleaşi bunuri care prin lege sunt declarate bunuri publice de interes naţional; că Legea nr. 26/1996 (Codul silvic) reglementează fondul forestier, ca fiind bun de interes naţional, în concordanţă cu pct. I din anexa la Legea nr. 213/1998, recurenta administrează acest fond, iar prin HG nr. 532/2002 s-a realizat o revocare a dreptului de administrare, drept care nu poate fi revocat decât în condiţiile art. 12 alin. (3) din Legea nr. 213/1998 (dacă titularul nu-şi exercită obligaţiile născute din actul de transmitere), ceea ce nu este cazul în speţa de faţă.
Verificând cauza, în funcţie de motivarea recursului în lumina dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ., Curtea reţine că sentinţa este legală şi temeinică.
Prin HG nr. 352/2002, Anexa nr. 23, au fost atestate bunurile care fac parte din domeniul public al comunei Cărbunari. Recurenta, în calitate de administrator al fondului forestier proprietate publică a Statului, conform art. 10 C. silvic, nu poate opune dreptul său de administrare, însuşi titularului dreptului de proprietate. Statul a decis, în condiţiile stabilite de Legea nr. 213/1998, defalcarea unor bunuri din domeniul public al statului, în domeniul public al unităţilor administrativ teritoriale. Acest drept de decizie al titularului dreptului de proprietate nu poate fi contestat de titularul dreptului de administrare a bunurilor respective. Dreptul de administrare al recurentei nu este suficient pentru a justifica anularea hotărârii de guvern, care atribuie alt regim juridic bunurilor în discuţie, cu respectarea dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 213/1998.
Se constată că dreptul de administrare al recurentei nu a fost revocat, întrucât erau aplicabile dispoziţiile HG nr. 173/2001 privind aprobarea Regulamentului privind organizarea şi funcţionarea R.N.P. Conform art. 4 din acest regulament, recurenta era îndreptăţită să exercite în continuare dreptul de administrare pe bază de contract.
Pentru considerentele expuse, recursul va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând motive de recurs care să poată fi analizate din oficiu, conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta Direcţia Silvică Caraş-Severin împotriva sentinţei civile nr. 341 din 3 octombrie 2003, a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1271/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1286/2005. Contencios. Anulare acte control... → |
|---|
