ICCJ. Decizia nr. 252/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la data de 19 august 2003, reclamanta C.C. F. Roman a solicitat anularea hotărârii nr. 5 din 3 aprilie 2003, emisă de Banca Națională a României și a hotărârii nr. 17 din 22 iulie 2003, a Consiliului de Administrație al Băncii Naționale a României și autorizarea funcționării C.C. C.R. și a cooperativelor afiliate.
Banca Națională a României, prin hotărârea nr. 5 din 3 aprilie 2003 a respins cererea de autorizare a funcționării C.C. C.R. și a cooperativelor de credit afiliate la aceasta, precizate în Anexa nr. 1 la hotărâre.
Contestația formulată de reclamantă, împotriva sus-menționatei hotărâri, a fost respinsă de Consiliul de Administrație al Băncii Naționale a României, prin hotărârea nr. 17 din 22 iulie 2003.
în motivarea cererii, reclamanta a arătat că respingerea cererii de autorizare s-a bazat pe motive care nu țin de fondul și esența O.U.G. nr. 97/2000, modificată și aprobată prin Legea nr. 200/2000, motivele fiind pur formale.
Prin adresa înregistrată la înalta Curte de Casație și Justiție, sub nr. 31364 din 22 noiembrie 2004, recurenta C.C. F. Roman a solicitat să se ia act de renunțare la judecată.
Astfel fiind și având în vedere dispozițiile art. 246 C. proc. civ., instanța a luat act de voința exprimată de aceasta.
| ← ICCJ. Decizia nr. 212/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 288/2005. contencios → |
|---|
