ICCJ. Decizia nr. 1390/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată pe calea contenciosului administrativ la Curtea de Apel Constanța, reclamantul C.M. a chemat în judecată Ministerul Justiției, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea hotărârii nr. 117 din 6 februarie 2004 și a deciziei nr. 138 din 19 noiembrie 2003.
Motivându-și cererea, reclamantul a arătat că prin decizia nr. 138 din 19 noiembrie 2003, emisă de Biroul Central de Expertiză și menținută prin hotărârea nr. 117 din 6 februarie 2004, a Ministerului Justiției, a fost sancționat cu suspendarea dreptului de a efectua expertize tehnice judiciare pe o perioadă de un an, fără ca să se indice motivul pentru care s-a luat această măsură și fără să fie încunoștiințat în vreun mod de declanșarea vreunei cercetări administrative care să atragă răspunderea disciplinară sau administrativă.
Pe parcursul judecății au formulat cerere de intervenție în interesul pârâtului, R.P. și F.B.
Curtea de Apel Constanța, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 105/CA din 7 mai 2004, a respins acțiunea reclamantului C.M., ca nefondată și a admis cererile de intervenție formulate de R.P. și F.B.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că din probele administrate, expertul C.M. a efectuat în dosarul nr. 829/1994, al Judecătoriei Mangalia, o expertiză tehnică imobiliară, în prezența celor doi reprezentanți ai intervenienților care nu au făcut opoziție, iar suspendarea dreptului de a efectua expertiza pe timp de un an, își găsește justificarea în dispozițiile art. 35 pct. 2 din O.G. nr. 2/2000.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, reclamantul C.M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Pentru termenul de judecată din 3 martie 2005 s-a înregistrat cererea nr. 8255/2005, pe care reclamantul a susținut-o și oral în fața instanței, învederând că renunță la judecarea recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 105/CA din 7 mai 2004, a Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ, în temeiul art. 246 C. proc. civ.
Potrivit acestor dispoziții, reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă.
în baza prevederilor sus-citate și raportat la situația de fapt reținută, instanța a luat act de cererea recurentului.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1143/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1113/2005. Contencios → |
|---|
