ICCJ. Decizia nr. 1698/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la 2 februarie 2004, reclamanta R.S. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Iași, anularea hotărârii nr. 1425 din 29 noiembrie 2003, emisă de pârâtă și recunoașterea calității de beneficiară a drepturilor prevăzute și reglementate de Legea nr. 189/2000.
în motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că în perioada septembrie 1940 - august 1944 a fost persecutată etnic, pe motiv că este evreică, astfel încât i s-a îngrădit libertatea de mișcare, a fost exclusă din învățământ și a fost obligată să poarte steaua galbenă.
Curtea de Apel Iași, prin sentința civilă nr. 32 din 15 martie 2004, a respins acțiunea formulată de reclamanta R.S.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că: "Reclamanta nu a fost deportată în străinătate sau privată de libertate în lagăre de detenție, nu a fost refugiată, nu a fost strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu, din motive etnice etc., cum prevede Legea nr. 189/2000, iar restricțiile de circulație, excludere din învățământ și purtarea stelei galbene, nu fac obiectul legii mai sus menționate.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs, reclamanta, criticând-o în sensul că, deși din probele administrate în cauză, rezultau persecuțiile etnice la care a fost supusă, instanța de fond i-a respins, totuși, acțiunea. Recurenta a reluat, în motivele de recurs scrise, depuse la dosar, motivele din cererea ei introductivă.
Recursul este nefondat.
Potrivit dispozițiilor Legii nr. 189/2000 beneficiază de drepturile recunoscute prin această lege, persoanele, care au fost persecutate de regimurile instaurate în România, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, fiind refugiate, expulzate sau strămutate în altă localitate, deportate, private de libertate în locuri de detenție sau lagăre, au făcut parte din detașamente de muncă forțată sau sunt supraviețuitori ai trenurilor morții.
Cum cazurile în care o persoană poate beneficia de drepturile recunoscute de Legea nr. 189/2000, sunt expres și limitativ prevăzute și cum recurenta-reclamantă nu a susținut nici un moment că s-a aflat în vreuna dintre aceste situații, în mod corect instanța de fond i-a respins acțiunea, menținând hotărârea nr. 1425 din 29 noiembrie 2003, emisă de Casa Județeană de Pensii Iași.
Pentru considerentele expuse și constatând că față de dispozițiile art. 304 și 3041 C. proc. civ., nu există motive de casare sau modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, Curtea a respins ca nefondat, prezentul recurs.
| ← ICCJ. Decizia nr. 180/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1496/2005. contencios → |
|---|
