ICCJ. Decizia nr. 1496/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată sub nr. 5969/CA/2002 din 24 septembrie 2002, reclamanta C.C. Sasca Montană a chemat în judecată pe pârâtul Guvernul României, solicitând anularea H.. nr. 532/2002 privind atestarea domeniului public al județului Caraș-Severin, precum și a municipiilor, orașelor și comunelor din județul Caraș Severin, în sensul de a se anula poziția 2 din Anexa nr. 23 din hotărâre.
în motivarea, reclamanta a susținut că prin hotărârea atacată s-au confirmat bunurile domeniului public al județului Caraș-Severin, respectiv a municipiilor, orașelor și comunelor, incluzându-se bunuri care constituie proprietatea cooperativelor de consum, care au fost asociate la F. Caraș Severin, ca organ al organizației cooperatiste la nivel județean, succesoare a fostei U.J.C.C.
A mai susținut reclamanta, că H.G. nr. 532/2002 încalcă dispozițiile art. 5 din Constituția României, care ocrotește proprietatea.
Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, învestită cu soluționarea cauzei, prin sentința civilă nr. 432, pronunțată la 25 noiembrie 2003, a respins acțiunea, pentru neîndeplinirea procedurii prealabile obligatorii prevăzute de Legea nr. 29/1990, a contenciosului administrativ.
în motivarea soluției pronunțate, instanța de fond a reținut în cauza dedusă judecății, că reclamanta C.C. Sasca Montană nu a respectat procedura prealabilă reglementată de art. 5 din Legea nr. 29/1990, neformulând reclamație administrativă.
împotriva sentinței a declarat recurs, reclamanta C.C. Sasca Montană care a reiterat apărările de la fond.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu dispozițiile art. 304 și 3041 C. proc. civ., Curtea a respins recursul pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a aplicat corect dispozițiile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 29/1990, potrivit cărora recurenta avea obligația ca, anterior sesizării instanței, să exercite recursul administrativ și să dovedească epuizarea acestei proceduri.
în speță, recurenta-reclamantă C.C. Sasca Montană a promovat acțiunea, fără a se adresa cu reclamație administrativă, Guvernului României, emitentul actului administrativ contestat, fiind, astfel, încălcate cerințele art. 5 alin. (1) și (2) din Legea nr. 29/1990.
Adresa menționată de recurenta-reclamantă, prin care și-a precizat acțiunea, nu probează îndeplinirea acestei condiții de admisibilitate a acțiunii în contencios administrativ și, de altfel, recurenta-reclamantă nu a formulat apărări cu privire la reclamația administrativă .
întrucât neîndeplinirea procedurii prealabile afectează însăși exercitarea dreptului la acțiune și condiționează admisibilitatea acțiunii în contencios administrativ, apare ca fiind legală și temeinică, soluția primei instanțe, de respingere a acțiunii pentru lipsa plângerii prealabile, astfel încât recursul este nefondat.
Cum litigiul dintre părți a fost soluționat prin admiterea excepției de procedură invocată de intimat, nu se mai impune cercetarea motivelor de recurs cu privire la fondul cauzei.
Față de considerentele expuse, constatând că nu există motive temeinice de casare a hotărârii recurente, Curtea a respins ca nefondat, recursul.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1698/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1143/2005. Contencios → |
|---|
