ICCJ. Decizia nr. 143/2005. Contencios. Anulare Ordin M.A.N. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 143/2005
Dosar nr. 6243/2004
Şedinţa publică din 14 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 28 august 2003, reclamantul D.N. a chemat în judecată Ministerul Apărării Naţionale, solicitând obligarea pârâtului de a-i pune la dispoziţie „Propunerea de trecere în rezervă", de a dovedi abaterile de la ordinea şi disciplina militară reţinute în sarcina sa, de a elibera Decizia de desfacere a contractului de muncă, precum şi a „Atestatului de echivalare a studiilor militare".
Totodată, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 1.920.000.000 lei, reprezentând cuantumul salariilor lunare în perioada 4 ianuarie 1991 - 4 aprilie 2003, la repunerea sa în drepturile militare şi civile, prin reactivarea în instituţia militară, cu recunoaşterea integrală a vechimii pe perioada cuprinsă între data trecerii sale în rezervă, respectiv 5 decembrie 1990 şi data reactivării.
De asemenea, reclamantul a solicitat acordarea daunelor morale în sumă de 1.000.000.000 lei, precum şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii sale, reclamantul a arătat că la data de 5 decembrie 1990, a fost trecut abuziv în rezervă, prin Ordinul MC nr. 1962/1990, invocându-se abateri grave de la ordinea şi disciplina militară şi refuzându-se aducerea la cunoştinţa sa, a respectivelor abateri. În plus, arată reclamantul, nu i s-au echivalat nici studiile militare, adoptându-se un comportament discriminatoriu, în raport cu celelalte persoane, cărora li s-a eliberat „Atestatul de echivalare".
Ca temei de drept, reclamantul a invocat prevederile art. 31 din Constituţia României, „ale Legii nr. 544", dispoziţiile art. 9, 10 şi 11 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor fundamentale şi dispoziţiile art. 1 din Primul Protocol Adiţional la Convenţie.
La data de 17 septembrie 2003, Fundaţia Naţională a Revoluţiei din Decembrie 1989 a formulat o cerere de intervenţie în favoarea reclamantului,
Tribunalul Timiş, secţia civilă, prin sentinţa nr. 1245/PI din 26 noiembrie 2003, a declinat competenţa soluţionării cauzei, în favoarea Curţii de Apel Timişoara, reţinând, în esenţă, că litigiul vizează raporturi de serviciu, iar nu raporturi contractuale de muncă, fiind aplicabile dispoziţiile art. 159 pct. 2 şi art. 158 alin. (3) C. proc. civ.
Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 178 din 23 martie 2004, a declinat competenţa soluţionării cauzei, în favoarea Tribunalului Timiş, reţinând că actul administrativ atacat a fost emis la 6 decembrie 1990, fiind aplicabile dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 29/1990 şi cele ale art. 2 lit. b) din Legea nr. 1/1967, în vigoare la data emiterii actului contestat.
Totodată, instanţa de fond a reţinut că în cauză nu sunt îndeplinite nici condiţiile Codului de procedură civilă, privind conflictul şi regulatorul de competenţă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termen legal, pârâtul Ministerul Apărării Naţionale, susţinând că şi în condiţiile aplicării art. 19 din Legea nr. 29/1990, sunt incidente dispoziţiile art. 3 pct. 1 C. proc. civ., privind competenţa materială a curţii de apel în materia contenciosului administrativ privind actele autorităţilor şi instituţiilor centrale.
Prin concluziile scrise formulate în cauză, intimatul-reclamant a solicitat respingerea recursului şi aplicarea dispoziţiilor art. 2 lit. b) din Legea nr. 1/1967, competent a judeca cererea sa fiind tribunalul în circumscripţia căruia domiciliază, respectiv Tribunalul Timiş.
Examinându-se soluţia instanţei de fond, în raport cu critica formulată şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, se constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Este necontestat că, în principal, reclamantul a atacat ordinul de trecere în rezervă emis la 5 decembrie 1990.
Potrivit art. 19 din Legea nr. 29/1990, a contenciosului administrativ, această lege nu se aplică actelor administrative emise anterior intrării sale în vigoare.
Conform art. 21 din Legea nr. 29/1990, aceasta a intrat în vigoare la 30 de zile de la data publicării în M. Of. nr. 122/8.11.1990.
Prin urmare, la data emiterii actului atacat, erau aplicabile, astfel cum corect a reţinut şi Curtea de Apel Timişoara, dispoziţiile art. 2 lit. b) din Legea nr. 1/1967, potrivit cărora competenţa de soluţionare a cauzei revine Tribunalului Timiş.
În consecinţă, constatându-se că sentinţa atacată este legală şi temeinică, iar critica formulată acesteia, nefondată, se va respinge recursul declarat în cauză, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Apărării Naţionale împotriva sentinţei civile nr. 178 din 23 martie 2004, a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1426/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1436/2005. Contencios. Refuz înscriere în... → |
|---|
