ICCJ. Decizia nr. 1418/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1418/2005
Dosar nr. 6764/2004
Şedinţa publică din 4 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 79 din 14 aprilie 2004, a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamanta M.L., prin care aceasta a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Botoşani, anularea hotărârii nr. 1037 din 7 noiembrie 2003, prin care pârâta i-a respins cererea privind recunoaşterea calităţii de beneficiară a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
Iniţial, acţiunea a fost înregistrată la Tribunalul Botoşani, secţia comercială şi de contencios administrativ, sub nr. 308/E din 12 ianuarie 2004, care, prin sentinţa nr. 123 din 4 februarie 2004, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Curţii de Apel Suceava, reţinând că Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare [art. 7 alin. (4) din Legea nr. 367/2001], prevede că împotriva hotărârilor date de comisiile ce funcţionează pe lângă casele judeţene de pensii, se poate face contestaţie la curtea de apel.
La pronunţarea sentinţei, instanţa de fond, Curtea de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ, a reţinut că refugierea reclamantei şi a familiei sale din localitatea de domiciliu, Botoşani, în localitatea Lugoj, a avut loc ca urmare a războiului, iar nu ca urmare a unor persecuţii din motive etnice; pentru a proteja populaţia de consecinţele intrării şi înaintării pe teritoriul României, a trupelor sovietice, în cadrul operaţiunilor militare desfăşurate în a doua parte a celui de-al doilea război mondial, Statul Român a evacuat populaţia, luând măsuri pentru adăpostirea şi asigurarea de locuri de muncă pentru persoanele evacuate; reclamanta a avut de suferit consecinţele nefavorabile ale situaţiei de refugiat, ca urmare a stării de război de la acea dată, însă Legea nr. 189/2000 nu prevede acordarea de drepturi compensatorii, persoanelor care s-au aflat într-o asemenea situaţie.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, reclamanta M.L.
Prin motivele de recurs, recurenta-reclamantă a susţinut că soluţionarea de către instanţa de fond, a acţiunii sale s-a făcut cu interpretarea greşită a Legii nr. 189/2000.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 319/2002 şi prin Legea nr. 586/2002, de prevederile acestei legi beneficiază persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Corelând datele din actele de stare civilă depuse de reclamantă, cu cele din certificatul nr. C/1323 din 20 august 2003, eliberat de Direcţia Judeţeană Timiş a Arhivelor Naţionale, rezultă că în martie 1944, reclamanta şi familia sa au fost evacuaţi din localitatea Botoşani, în localitatea Lugoj, judeţul Timiş.
Este de notorietate faptul că în timpul celui de-al doilea război mondial, Statul Român, pentru a proteja populaţia din nord-estul ţării, de consecinţele intrării şi înaintării pe teritoriul României, a trupelor sovietice, în cadrul operaţiunilor militare ce urmau a fi desfăşurate, a evacuat o mare parte a populaţiei, în alte localităţi din afara frontului.
În legătură cu evacuarea evocată, se reţine un aspect deosebit de important, şi anume, că aceasta s-a făcut de pe un teritoriu care se afla sub jurisdicţia Statului Român şi reprezintă o măsură de protecţie din partea Statului care a asigurat adăpost şi locuri de muncă pentru persoanele evacuate, şi nicidecum o persecuţie exercitată împotriva propriilor săi cetăţeni.
Cum recurenta-reclamantă s-a aflat în situaţia de „persoană evacuată din motive de război", în condiţiile arătate mai sus şi cum o astfel de situaţie nu se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare, acesteia nu-i poate fi recunoscută calitatea de beneficiară a drepturilor compensatorii prevăzute de Legea nr. 189/2000, aşa cum, în mod corect, a apreciat şi instanţa de fond.
Pentru considerentele arătate şi în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de M.L., împotriva sentinţei civile nr. 79 din 14 aprilie 2004, a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1417/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1425/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
