ICCJ. Decizia nr. 1470/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1470/2005
Dosar nr. 4834/2003
Şedinţa publică din 8 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 2 septembrie 2003, reclamanta M.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Suceava, anularea hotărârii nr. R/3509 din 29 august 2003, emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Motivându-şi cererea, reclamanta a arătat că, deşi a probat că, începând cu data de 21 martie 1944, s-a refugiat împreună cu familia, din localitatea Mioveni - Suceava, la Drobeta Turnu Severin, datorită stării de război şi înaintării frontului rusesc, pârâta, prin comisia de specialitate, i-a respins nejustificat, petiţia privind acordarea drepturilor compensatorii.
Curtea de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 201 din 8 octombrie 2003, a admis acţiunea, a anulat hotărârea contestată şi a stabilit că reclamanta, în calitate de persoană persecutată de către regimurile instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, din motive etnice, beneficiază de drepturile conferite de dispoziţiile Legii nr. 189/2000, pe perioada 21 martie 1944 - 6 martie 1945.
Instanţa a reţinut că soluţia se impune în raport cu probele administrate şi cu dispoziţiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, în termen legal, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Suceava, susţinând, în esenţă, că intimata-reclamantă nu este îndreptăţită la acordarea calităţii de beneficiară a Legii nr. 189/2000, întrucât strămutarea sa nu a avut loc din motive etnice, din dovezile aduse rezultând că fratele său a fost evacuat din Cernăuţi, în Drobeta Turnu Severin, în baza unui ordin de serviciu, pentru ceilalţi membri ai familiei nefiind probat motivul strămutării.
Recursul este nefondat.
În conformitate cu prevederile art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, aşa cum a fost completată şi modificată, de dispoziţiile acestei ordonanţe beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii etnice, fiind strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Prin „persoană care a fost strămutată în altă localitate", conform dispoziţiilor HG nr. 127/2002 privind Normele de aplicare a OG nr. 105/1999, se înţelege „persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să îşi schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice. În această categorie se includ şi persoanele care au fost expulzate, s-au refugiat, precum şi cele care au făcut obiectul unui schimb de populaţie, ca urmare a unui tratat bilateral".
În speţă, din înscrisurile depuse şi declaraţiile autentice ale martorilor T.E. şi A.A. rezultă că intimata-reclamantă s-a refugiat împreună cu două surori şi un frate din localitatea de domiciliu, Mihoveni, judeţul Suceava, în Drobeta Turnu Severin, unde au stat până în luna august 1945.
Această împrejurare nu este, de fapt, contestată nici de către recurentă.
În ceea ce priveşte motivul refugiului, acesta trebuie apreciat în raport cu realităţile istorice ale momentului, fiind de notorietate persecuţiile exercitate asupra populaţiei româneşti, de către armata sovietică şi privaţiunile la care aceasta era supusă prin apropierea frontului şi desfăşurarea manevrelor militare.
Având în vedere scopul actului normativ reparatoriu, de acordare a unor drepturi compensatorii, persoanelor care au avut de suferit persecuţii, aflându-se în situaţiile prevăzute de lege, instanţa de fond a apreciat corect că refugiul reclamantei constituie o modalitate de persecuţie în accepţiunea legii în discuţie.
Întrucât prima instanţă a dat o corectă dezlegare cauzei deduse judecăţii, a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, motiv pentru care, în considerarea prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Curtea va respinge recursul pârâtei, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Suceava împotriva sentinţei civile nr. 201 din 8 octombrie 2003, a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1460/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1473/2005. Contencios. Refuz emitere ordin... → |
|---|
