ICCJ. Decizia nr. 1476/2005. Contencios. împotriva deciziei Curţii de Conturi Secţia Jurisdicţională. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1476/2005
Dosar nr. 705/2004
Şedinţa publică din 8 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 63 din 2 iulie 2003, pronunţată de Colegiul jurisdicţional Prahova, s-a admis în parte actul de sesizare formulat de Procurorul financiar, astfel cum a rămas după disjungere, obligând pe pârâtul R.T., la plata către SC H.P. SA Ploieşti, la despăgubiri civile în sumă de 20.610.300 lei şi la dobânda aferentă, pe pârâtul M.M., la plata sumei de 131,79 lire sterline în echivalent lei la cursul de schimb din ziua achitării şi la plata penalităţilor de întârziere aferente în acelaşi cuantum valoric, către aceeaşi unitate prejudiciată, precum şi obligarea pârâtei P.M., la plata către aceeaşi societate, a sumei de 9.491.331 lei şi la dobânda aferentă.
S-a dispus înfiinţarea măsurilor asiguratorii asupra bunurilor mobile ale pârâţilor, până la concurenţa sumelor la care au fost obligaţi.
Prin aceeaşi sentinţă s-a respins capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei P.M., la despăgubiri civile în sumă de 17.072.781 lei, către SC H.P. SA Ploieşti.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că în perioada 3 - 11 decembrie 2001 şi 7 - 31 ianuarie 2002, Direcţia de Control Financiar Ulterior Prahova a Curţii de Conturi a României a efectuat un control privind legalitatea vânzării de active, precum şi modul de administrare a patrimoniului, în perioada anilor 1998 - 2001,la SC U. S.A. Ploieşti, în prezent SC H.P. SA Ploieşti, ocazie cu care s-a constatat săvârşirea următoarelor fapte cauzatoare de prejudicii:
1.În procesul-verbal nr. 9406 din 15 decembrie 2000, încheiat între Comisia de negociere a vânzării unor active şi administratorul societăţii SC I.V. S.N.C., s-a prevăzut ca o condiţie obligatorie a încheierii contractului de vânzare-cumpărare, plata chiriilor restante şi a penalităţilor aferente pentru activul de comerţ din Str. George Coşbuc, Ploieşti. Deşi cumpărătorul nu a respectat această obligaţie, deşi înregistra restanţe la plata chiriei şi a utilităţilor, în sumă de 82.539.037 lei, conducerea societăţii controlate (administrator unic, M.M. şi director economic, P.M.), a încheiat şi semnat contractul de vânzare-cumpărare nr. 1168 din 14 februarie 2001, preţul de vânzare fiind de 226.000.000 lei fără T.V.A. (268.940.000 lei, inclusiv T.V.A.).
Până la data controlului efectuat de Curtea de Conturi, cumpărătorul a achitat doar suma de 86.894.000 lei, deşi plata trebuia făcută integral, în termen de 20 zile calendaristice de la încheierea contractului, sub sancţiunea penalităţilor de întârziere prevăzute de art. 8 din contract. În acest mod, conducerea societăţii a prejudiciat unitatea, cu 82.539.037 lei, restanţă din chirii neîncasată, şi 182.046.000 lei, diferenţă de preţ, precum şi penalităţile aferente.
Ca urmare, s-au calculat penalităţi în sumă de 157.125.020 lei, pentru restanţele la chirie şi de 163.841.400 lei, pentru restanţele achitării preţului.
2. S-a mai constatat înregistrarea nelegală pe cheltuieli de exploatare, a unor sume care au influenţat negativ rezultatele financiare şi au diminuat obligaţiile de plată faţă de bugetul statului.
În anul 1998, societatea a înregistrat eronat în contul 212 „Mijloace fixe", un număr de 60 copertine din fibră de sticlă pentru tonete Piaţa Nord, la valoarea totală de 42.642.000 lei, în condiţiile în care s-au virat efectiv 31 de copertine.
Ca urmare a acţionării în justiţie, furnizorul a obţinut obligarea societăţii, la plata cantităţii totale de 60 bucăţi copertine, diferenţa neachitată la care unitatea a fost obligată, fiind de 96.790.036 lei, la care s-au adăugat şi cheltuieli de judecată, în sumă de 15.103.102 lei.
Faţă de această situaţie, s-a considerat că suma reprezintă prejudiciu. S-a mai reţinut că unitatea a dedus nelegal, suma de 4.534.266 lei, cu titlu de T.V.A.
3. Tot cu ocazia controlului s-a stabilit că fostul administrator M.M. a decontat fără respectarea condiţiilor legale, suma de 286.250 lire italiene şi 265 lire sterline, ca urmare a unor deplasări în Italia şi Anglia. De aceea, s-au calculat penalităţi în sumă de 55.698.376 lei.
4.Organul de control a constatat şi prescrierea unor creanţe în sumă de 29.426.406 lei, nevalorificate în interiorul termenului de prescripţie.
În baza actului de control, Procurorul financiar de pe lângă Camera de Conturi a sesizat Colegiul jurisdicţional, solicitând:
- obligarea solidară a pârâţilor M.M. şi P.M., la plata sumei de 257.335.289 lei, prejudiciu şi 376.655.796 lei, penalităţi şi dobânzi;
- obligarea pârâtului R.T., la plata sumei de 20.610.300 lei, reprezentând prejudiciu şi dobânzile aferente;
- obligarea pârâtei P.M., la plata sumei de 29.426.406 lei, reprezentând prejudiciu, a dobânzilor, în sumă de 12.750.705 lei, precum şi a sumei de 17.072.781 lei, majorări achitate de unitate din culpa sa.
Cauza a fost înregistrată la Colegiul jurisdicţional Prahova, sub nr. 12/2002, la data de 19 februarie 2002.
La termenul din 24 aprilie 2002, instanţa a dispus introducerea în cauză, în calitate de pârât, a numitului F.V., în vederea angajării răspunderii civile delictuale a acestuia, în ce priveşte capătul 1 de cerere.
La data de 20 noiembrie 2002, instanţa a disjuns capătul de cerere privind suma de 556.823.362 lei, suspendând judecarea acestuia.
În cauză s-au administrat probatorii cu înscrisuri şi s-a efectuat un raport de expertiză contabilă judiciară, de către expertul contabil P.P.
În baza probelor administrate, prima instanţă a reţinut că pârâtul M.M. a beneficiat în mod nelegal, cu ocazia deplasării în străinătate, de suma de 131,79 lire sterline, la plata cărora acesta a fost obligat.
Instanţa nu a reţinut şi răspunderea solidară a pârâtei P.M., constatând lipsa culpei acesteia în producerea prejudiciului.
Cât priveşte creanţele nevalorificate în termenul de prescripţie de 3 ani, de 29.426.406 lei, instanţa a constatat că prin Decizia nr. 24 din 28 ianuarie 2003, emisă în baza procesului-verbal nr. 9 din 28 ianuarie 2003, al consiliului de administraţie, debitele prescrise au fost trecute pe costuri, pentru ca apoi, prin Decizia nr. 49 bis din 3 aprilie 2003, să se anuleze prevederile privind debitele SC A.B. S.R.L (1.440.576 lei, debit prescris la data de 12 martie 2001 şi 2.488.071 lei, debit prescris la data de 30 aprilie 2001) şi SC T.D. SRL Constanţa (pentru debitul de 8.050.757 lei, prescris la data de 31 martie 2001).
Cu privire la debitul de 2.488.071 lei, prescripţia dreptului de acţiune a intervenit după data când P.M. a plecat din unitate (18 aprilie 2001), astfel că aceasta a fost obligată să plătească societăţii, suma de 9.461.333 lei (1.440.576 lei +8.050.757 lei şi dobândă aferentă).
Cât priveşte răspunderea civilă delictuală a fostului director economic P.M., pentru suma de 17.072.781 lei, prima instanţă reţinând că această sumă se compune din sumele de: 2.869.089 lei, majorări de întârziere la T.V.A. necalculat, neevidenţiat şi nevirat la bugetul de stat, în legătură cu avansul încasat pentru imobilul înstrăinat către SC I.V. S.N.C.; 869.961 lei reprezentând majorările de întârziere calculate la impozitul pe profit suplimentar datorat de unitate, dacă ar fi înregistrat în gestiune lipsa celor 29 de copertine; 11.134.222 lei reprezentând majorări de întârziere calculate la bugetul de stat, tot în legătură cu copertinele respective şi 2.199.509 lei, reprezentând majorări de întârziere pentru diferenţa de impozit pe care unitatea trebuia să o plătească, dacă se recupera prejudiciul reprezentat de valuta cheltuită nelegal de către M.N., a considerat că nu se impune angajarea răspunderii delictuale a pârâtei.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs jurisdicţional, în termen, recurenta-pârâtă P.M., criticând-o ca netemeinică şi nelegală, pe considerentul că suma de 8.050.757 lei, reprezentând contravaloarea cantităţii de 1830 kg zahăr, nu reprezintă o sumă prescrisă, atâta timp, cât această cantitate de marfă nu a fost livrată, factura emisă fiind fictivă, motiv pentru care a şi existat un dosar penal cu nr. 5952/1999, soluţionat de Tribunalul Prahova.
Prin Decizia nr. 611/2003, a Curţii de Conturi, secţia jurisdicţională, a fost admis recursul jurisdicţional formulat de P.M., s-a modificat sentinţa nr. 63/2003, a Colegiului jurisdicţional Prahova şi s-a redus suma la care a fost obligată recurenta, de la 9.491.331 lei, la 1.440.576 lei, reţinându-se că debitul de 1.050.757 lei nu este real.
Împotriva deciziei nr. 611/2003, a Curţii de Conturi, secţia jurisdicţională, a declarat recurs în termen, SC H.P. S.A Ploieşti.
În motivarea recursului s-a arătat că pârâta P.M. nu a promovat o acţiune pentru recuperarea debitului de 8.050.757 lei, astfel încât s-a prescris; că, nu a luat Decizia ca societatea să se constituie parte civilă în procesul penal privind pe G.R.; că, dacă debitul era fictiv, nu trebuia să fie înscris în evidenţele contabile ale societăţii.
Verificând cauza, în funcţie de motivarea recursului, Curtea constată că acesta nu este fondat.
Susţinerea pârâtei P.M., în sensul că suma de 8.050.757 lei nu reprezintă prejudiciu, este confirmată de declaraţia numitei G.R., fostă gestionară la SC P.O. SA Ploieşti, inculpată în dosarul nr. 5952/1999, al Tribunalului Prahova. Astfel, la termenul din data de 24 noiembrie 1999, acordat în dosarul penal, aceasta a precizat că, pentru cantitatea de 1830 kg zahăr, a întocmit o factură fictivă către SC T.D. SRL Constanţa, căreia nu i s-a livrat această marfă. Exemplarul nr. 1 al facturii a fost descoperit cu ocazia controlului organelor de poliţie.
Aşadar, suma de 8.050.757 lei nu reprezintă prejudiciu pentru recurentă, marfa respectivă nefiind livrată beneficiarului, factura fiind întocmită în mod fictiv, pentru a acoperi o lipsă în gestiune.
Având în vedere această situaţie de fapt, nu se poate imputa pârâtei, fost director economic în perioada 2 noiembrie 1995 - 18 aprilie 2001, de SC H.P. S.A Ploieşti, faptul că nu a luat Decizia de a se constitui societatea, parte civilă în procesul penal sau că nu a promovat o acţiune civilă pentru recuperarea sumei.
Întrucât prejudiciul nu există, în mod corect secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi a înlăturat răspunderea numitei P.M., pentru suma de 8.050.757 lei.
Pentru considerentele expuse, recursul va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând motive de recurs, care să poată fi analizate din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC H.P. SA Ploieşti împotriva decizie nr. 611 din 21 octombrie 2003, a Curţii de Conturi, secţia jurisdicţională, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1474/2005. Contencios. Anulare decizii... | ICCJ. Decizia nr. 1477/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
