ICCJ. Decizia nr. 148/2005. Contencios. Anulare decizie comisie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.148/2005
Dosar nr. 6276/2004
Şedinţa publică din 14 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 5 iunie 2003, reclamanta R.I. a chemat în judecată Comisia Superioară de Expertiză Medicală a Persoanelor cu handicap pentru Adulţi, solicitând anularea deciziei nr. 1769 din 13 mai 2003, de încadrare în grad de handicap, prin care s-a menţinut certificatul nr. 601 din 24 februarie 2003, emis de Inspectoratul de Stat Teritorial pentru Persoane cu Handicap Bucureşti şi obligarea pârâtei la încadrarea stării sale, la deficienţă funcţională gravă, cu drept de a beneficia de asistent personal.
În motivarea acţiunii sale, reclamanta a arătat că prin actul atacat, greşit s-a menţinut încadrarea sa în categoria „persoană cu deficienţă funcţională accentuată", în raport cu actele medicale prin care dovedeşte gravitatea stării sale, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 176 din 2 februarie 2004, a admis acţiunea reclamantei, a anulat Decizia nr. 1769/2003 şi a obligat pârâta să emită o nouă decizie, cu încadrarea reclamantei la deficienţă funcţională gravă, cu drept de a beneficia de asistent personal.
Pentru a se pronunţa în sensul arătat, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că prin probatoriul administrat în cauză, s-a dovedit imposibilitatea reclamantei de a se deplasa, fără tulburări importante de statică şi mers, situaţie prevăzută de Ordinul Ministerului Sănătăţii şi Familiei nr. 726/2002, dat în baza OUG nr. 102/1999.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termen legal, pârâta Comisia Superioară de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta-pârâtă susţine că instanţa de fond a apreciat greşit gravitatea deficienţei intimatei-reclamante, atât în raport cu faptul că aceasta, în vârstă de 73 ani şi pensionară pentru limită de vârstă, se deplasează cu ajutorul unui cadru, cât şi cu noile criterii în baza cărora se realizează încadrarea într-un grad de handicap, criterii aprobate prin Ordinul Ministrului Sănătăţii şi Familiei nr. 726/2002.
În plus, arată recurenta, intimata-reclamantă nu necesită îngrijire şi supraveghere din partea altei persoane.
Examinându-se sentinţa atacată, în raport cu toate criticile formulate, cu probele administrate în cauză, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., se constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Conform dispoziţiilor Ordinului nr. 726/2002, privind criteriile pe baza cărora se stabileşte gradul de handicap pentru adulţi şi se aplică măsurile de protecţie specială a acestora, date în baza dispoziţiilor art. 1 alin. (3) din OG nr. 102/1999, aprobată şi modificată prin Legea nr. 519/2002, persoanele cu handicap motor dobândit în copilărie sau adolescenţă, cu tulburări de postură sau/şi gestualitate de intensitate accentuată şi gravă, necesitând mijloace protetice, octetice, mijloace speciale de deplasare, sunt asimilate în grad de handicap accentuat sau grav, în funcţie de intensitatea tulburării funcţionale şi de capacitatea de autoservire (dependenţă).
În cauză, conform actelor medicale depuse la dosar, intimata-reclamantă este suferindă de monopareză forte membrul inferior strâng, sechelă după poliomielită (la 3 ani), operată la 14 ani (panartrodeza gleznă STG), cu scurtare membru pelvin cu 6 cm, coxartroză bilaterală secundară şi de suprasolicitare pe DR., osteopenie, spondilolistezis, gonartroză STG şi polididiscopatie vertebrală lombară cu tulburări mari de mers şi statică, deplasabilă cu cadrul metalic şi necesită însoţitor permanent.
Având în vedere, pe de o parte, actele medicale, precum şi vârsta intimatei-pârâte, la care nu mai sunt posibile ameliorări majore ale stării sale de sănătate, iar, pe de altă parte, criteriile de încadrare într-un grad de handicap, se constată că sunt nefondate, toate criticile formulate împotriva soluţiei instanţei de fond.
În consecinţă, în baza art. 312 C. proc. civ., se va respinge recursul declarat în cauză şi se va menţine sentinţa atacată, ca fiind legală şi temeinică, corect motivată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Comisia Superioară de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi, prin Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu Handicap, împotriva sentinţei civile nr. 176 din 2 februarie 2004, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1477/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1480/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
