ICCJ. Decizia nr. 1480/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1480/2005
Dosar nr. 5929/2004
Şedinţa publică din 8 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 10 martie 2004, reclamantul P.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Timiş, anularea hotărârii nr. 8929 din 30 ianuarie 2004, emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Motivându-şi cererea, reclamantul a arătat că, deşi a dovedit că începând cu 1 aprilie 1942, a fost strămutat din localitatea de domiciliu, respectiv Bârsana, judeţul Maramureş, în comuna Satchinez, judeţul Timiş, pârâta, prin comisia de specialitate, a refuzat nejustificat să-i acorde drepturile compensatorii cuvenite.
Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 237/PI din 13 aprilie 2004, a admis acţiunea, a anulat hotărârea contestată şi a obligat pârâta să elibereze pe seama reclamantului, o nouă decizie, prin care să-i acorde drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, modificată.
Instanţa a reţinut că soluţia se impune în raport cu probele administrate şi cu prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, cu completările şi modificările ulterioare.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, în termen legal, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Timiş, susţinând că instanţa de fond a interpretat eronat probatoriul cauzei şi legislaţia în materie, pronunţând o hotărâre nelegală şi netemeinică.
Recurenta a mai susţinut că, prin legitimaţia de refugiat depusă, intimatul-reclamant a dovedit că începutul perioadei de refugiu este 18 februarie 1944, nu la data indicată de martori, care nu aveau cum să cunoască motivul refugiului acestuia, nefiind în aceeaşi situaţie cu el. Că, în ceea ce priveşte data încetării refugiului, nu s-a depus nici o probă concludentă.
Criticile formulate sunt neîntemeiate.
Într-adevăr, aşa cum a reţinut şi prima instanţă, recurenta nu contestă că intimatul-reclamant s-a refugiat din localitatea de domiciliu, în judeţul Timiş, contestând doar valoarea probatorie a declaraţiilor de martori.
În conformitate cu prevederile art. 4 alin. (2) din HG nr. 127/2002, în lipsa actelor oficiale, dovada persecuţiei etnice se poate face prin declaraţie cu martori.
În speţă, reclamantul a depus o legitimaţie care îi atestă calitatea de refugiat, însă nu poate fi reţinută susţinerea recurentei, că acesta atestă începutul perioadei de refugiu.
Este adevărat că pe această legitimaţie este înscrisă data de 18 februarie 1944, aceasta este, însă, aşa cum rezultă din cuprinsul actului, data eliberării legitimaţiei, care nu poate fi confundată cu data refugierii.
Aşa cum reiese din declaraţia autentică a martorilor V.C. şi P.L., probă permisă de lege şi valabilă până la proba contrarie (care nu s-a făcut), intimatul-reclamant a venit în comuna Satchinez, judeţul Timiş, unde s-a stabilit până în prezent.
Având în vedere interpretarea sistematică a probelor administrate, rezultă că intimatul s-a refugiat din motive etnice, din Maramureş, în luna aprilie 1942, în judeţul Timiş, de unde nu a mai plecat.
Dând o corectă dezlegare cauzei deduse judecăţii, instanţa fondului a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, motiv pentru care, în considerarea prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Curtea va respinge recursul pârâtei, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Timiş împotriva sentinţei civile nr. 237/PI din 13 aprilie 2004, a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 148/2005. Contencios. Anulare decizie comisie.... | ICCJ. Decizia nr. 1482/2005. Contencios. Anulare act control... → |
|---|
