ICCJ. Decizia nr. 1484/2005. Contencios. Anulare măsură de suspendare temporară a dreptului de a folosi paşaportul. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1484/2005
Dosar nr. 7276/2004
Şedinţa publică din 8 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 30 aprilie 2004, reclamantul P.I. a chemat în judecată Ministerul Administraţiei şi Internelor - Direcţia Generală de Paşapoarte şi Serviciul de Evidenţă Informatizată a Persoanei Iaşi, solicitând anularea măsurii de suspendare temporară a dreptului de folosire a paşaportului.
În motivarea acţiunii reclamantul arată că, în luna septembrie 2002, aflându-se în Austria, în urma unui control al poliţiei, a fost reţinut şi retrimis în ţară, întrucât nu avea asupra sa paşaportul. Ajuns în ţară i s-a comunicat că nu mai are dreptul de a ieşi din ţară, până în luna mai 2007.
Reclamantul susţine că măsura îi afectează viaţa de familie, întrucât este căsătorit din anul 2000, cu o cetăţeancă din Republica Moldova, având doi copii minori.
Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi comercial, prin sentinţa civilă nr. 76 din 7 iunie 2004, a respins acţiunea, reţinând că dreptul la libera circulaţie presupune şi obligaţia corelativă de a respecta condiţiile pe care cetăţenii români trebuie să le respecte pentru a călători în spaţiul Schengen.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, reclamantul P.I., susţinând că în mod nejustificat instanţa a reţinut că este posesorul unui paşaport valabil şi că acesta nu i-a fost anulat.
De asemenea, în mod greşit instanţa a apreciat, ca fiind nerelevantă, situaţia sa familială deosebită.
Recursul este nefondat.
La data de 1 octombrie 2002, recurentului-reclamant i s-a suspendat dreptul de folosire a paşaportului, ca urmare a returnării din Austria, în baza acordului de readmisie încheiat de România, cu această ţară. Suspendarea temporară a dreptului de folosire a paşaportului a fost dispusă pe o perioadă de 5 ani, în conformitate cu prevederile art. 14 alin. (1) lit. e) din OG nr. 65/1995, privind regimul paşapoartelor, aprobată prin Legea nr. 216/1998 şi modificată prin OUG nr. 86/2001.
Printr-un memoriu adresat autorităţilor competente, recurentul-reclamant a contestat măsura dispusă împotriva sa, iar acestea au redus termenul de suspendare. până la data de 1 octombrie 2005.
De reţinut că, recurentul-reclamant, la data de 8 iunie 1999, a fost arestat pentru furt, în Polonia.
Întrucât autorităţile române nu au făcut altceva decât să aplice dispoziţiile legale în vigoare la data returnării reclamantului, în mod corect instanţa de fond i-a respins acţiunea.
Hotărârea instanţei de fond fiind legală şi temeinică, recursul declarat de reclamant se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul P.I., împotriva sentinţei civile nr. 76 din 7 iunie 2004, a Curţii de Apel Iaşi, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1483/2005. Contencios. Refuz emitere... | ICCJ. Decizia nr. 1485/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
