ICCJ. Decizia nr. 1483/2005. Contencios. Refuz emitere autorizaţie de operatori. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1483/2005
Dosar nr. 7275/2004
Şedinţa publică din 8 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 26 februarie 2004, reclamanta SC D.S. SRL Iaşi a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei, să se constate inexistenţa răspunsului Direcţiei Publicitate Mobiliară, Imobiliară şi Notari Publici din cadrul autorităţii pârâte şi să fie obligată această autoritate să autorizeze reclamanta, ca operator în Arhiva Electronică de Garanţii Reale Imobiliare.
Motivându-şi cererea, reclamanta a arătat că, prin adresa nr. 4863/N/2003, pârâtul i-a comunicat că nu îndeplineşte condiţiile pentru autorizare, fără a se indica în concret ce condiţii trebuiau respectate, iar ulterior cererea i-a fost respinsă.
Că, pârâtul nu a respectat cerinţele prevăzute de OUG nr. 27/2003 privind afişarea listei cu toate documentele necesare eliberării autorizaţiei, modul lor de prezentare, precum şi modalitatea de remediere a neregularităţilor constatate.
În considerarea prevederilor art. 6 alin. (1) din Legea nr. 29/1990 (în vigoare la acel moment), coroborate cu cele ale art. 3 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a considerat că nu are competenţa teritorială să soluţioneze pricina şi, prin sentinţa civilă nr. 516 din 16 martie 2004, a declinat soluţionarea cauzei, în favoarea Curţii de Apel Iaşi.
Judecând în fond pricina în primă instanţă, Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi comercială, prin sentinţa nr. 82 din 14 iunie 2004, a respins acţiunea.
Instanţa a reţinut că soluţia se impune, în raport cu dispoziţiile art. 15 alin. (5) din OG nr. 89/2000, care prevedeau respectarea criteriilor de autorizare, şi de solicitanţi şi de agenţii acestora şi cu împrejurarea că reclamanta a depus înscrisuri care o priveau numai pe ea, nu şi pe viitorii agenţi împuterniciţi ai acesteia.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, în termen legal, reclamanta SC D.S. SRL Iaşi, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi solicitând modificarea acestei hotărâri, în sensul admiterii acţiunii sale, astfel cum a fost formulată.
Deşi nu a contestat faptul că emiterea autorizaţiei de operator al Arhivei Electronice de Garanţii Reale Mobiliare, se face potrivit OG nr. 89/2000 şi Instrucţiunilor Ministerului Justiţiei nr. 3128/C/2003, recurenta a susţinut în motivare, în esenţă, că instanţa de fond nu a luat în considerare temeiul de drept pe care şi-a întemeiat cererea, şi anume, OUG nr. 27/2003 privind procedura aprobării tacite.
Critica formulată este neîntemeiată.
Astfel, aşa cum rezultă din actele şi lucrările dosarului, la data de 8 decembrie 2003, recurenta-reclamantă SC D.S. SRL, Iaşi a solicitat reautorizarea ca operator al Arhivei Electronice de Garanţii Reale Imobiliare, având în vedere că durata de valabilitate a autorizaţiei sale în această calitate expiră la data de 16 ianuarie 2004.
Aşa cum recunoaşte şi recurenta-reclamantă, în această materie sunt aplicabile prevederile speciale, derogatorii, ale OG nr. 89/2000 privind unele măsuri pentru autorizarea înscrisurilor în Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare şi ale Instrucţiunilor Ministerului Justiţiei nr. 3128/2003, nefiind incidente reglementările generale ale OUG nr. 27/2003 privind procedura aprobării tacite.
Nu se poate reţine susţinerea reclamantei-recurente privind inexistenţa unui răspuns al autorităţii intimate, având în vedere că, prin adresa nr. 4853/N din 18 decembrie 2003, această autoritate i-a comunicat recurentei, că documentaţia depusă era insuficientă, cu referire la neregularităţile constatate şi că pentru declanşarea procedurii de autorizare, era necesară completarea dosarului cu toate actele şi documentele prevăzute în OG nr. 89/2000 şi în Instrucţiunile ministrului justiţiei nr. 3128/C/2003 privind criteriile de autorizare a operatorilor de arhivă.
La data de 7 ianuarie 2004, înainte de expirarea duratei autorizaţiei, SC D.S. SRL Iaşi a depus o nouă documentaţie, în completarea dosarului iniţial.
Intimatul-pârât a răspuns şi acestei solicitări, comunicându-i recurentei, prin adresa nr. 4853/N din 15 ianuarie 2004, că nu-i poate acorda punctajul minim necesar autorizării ca operator de arhivă pentru nerespectarea prevederilor art. 15 alin. (5) din OG nr. 89/2000 şi pentru neîndeplinirea criteriilor de autorizare privind certa notorietate a solicitantului pe plan naţional; numărul de birouri teritoriale prin care urma să se desfăşoare activitatea de înscriere în arhivă şi existenţa unor resurse financiare suficiente pentru desfăşurarea activităţii de operator.
Având în vedere datele şi conţinutul adreselor comunicate de către intimat, reclamantei, prima instanţă a apreciat în mod corect că Ministerul Justiţiei a răspuns în termen legal la solicitarea petentei, căreia i-a făcut cunoscută în scris modalitatea corectă de remediere a deficienţelor documentaţiei de autorizare depuse.
Soluţia instanţei fondului este corectă şi în ceea ce priveşte temeiul de drept reţinut.
În conformitate cu prevederile art. 15 alin. (5) din OG nr. 89/2000, aşa cum a fost modificată şi completată prin OG nr. 12/2003, „criteriile de autorizare stabilite de Autoritatea de Supraveghere trebuie îndeplinite şi de agenţii acestora, la momentul solicitării autorizaţiei de operator, pe toată durata funcţionării şi pentru orice birou teritorial înfiinţat ulterior momentului autorizării".
Ţinând cont de faptul că, într-adevăr, în cauză, documentaţia înaintată de recurenta-reclamantă, în vederea autorităţii, era din acest punct de vedere, incompletă, pentru anume criterii ori condiţii obligatorii de autorizare fiind depuse acte ce o priveau numai pe petentă, nu şi pe viitorii agenţi împuterniciţi ai acesteia, singura soluţie legală pe care o putea pronunţa instanţa, era să constate că intimatul a procedat corect, respingând cererea de reautorizare.
Dând o corectă dezlegare situaţiei de fapt deduse judecăţii, instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, motiv pentru care, în considerarea dispoziţiilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Curtea va respinge recursul reclamantei, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC D.S. SRL Iaşi împotriva sentinţei civile nr. 82 din 14 iunie 2004, a Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi comercială, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1482/2005. Contencios. Anulare act control... | ICCJ. Decizia nr. 1484/2005. Contencios. Anulare măsură de... → |
|---|
