ICCJ. Decizia nr. 1509/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1509/2005
Dosar nr. 5005/2004
Şedinţa publică din 8 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 4 decembrie 2003, reclamanta V.V. a chemat în judecată Casa Judeţeană de Pensii Călăraşi, solicitând anularea hotărârii nr. 2520 din 1 septembrie 2003, emisă de Comisia de specialitate a pârâtei.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că nu i s-a luat în considerare şi prima perioadă de strămutare, de la 28 iunie 1940, care a durat 2 ani, perioadă confirmată de certificatul nr. 126 din 6 aprilie 1941, a solicitat şi acordarea indemnizaţiei cuvenite pe perioada de strămutare aferentă celor două evacuări, începând cu data de 1 februarie 2003.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 237, pronunţată la 9 februarie 2004, în dosarul nr. 3775/2003, a solicitat admiterea acţiunii formulate de reclamanta V.V., a modificat hotărârea nr. 2520 din 1 septembrie 2003, în sensul că a obligat pârâta să acorde reclamantei, drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, şi pentru perioada 28 iunie 1940 - 6 aprilie 1941.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut, în esenţă, că prin certificatul nr. 126, reclamanta face pe deplin dovada că în anii 1941 se afla în refugiu, fără, însă, a fi dovedit faptul că primul refugiu a durat aproximativ doi ani.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, Casa Judeţeană de Pensii Călăraşi, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, certificatul nr. 126 aflat la dosar, nu specifică faptul că reclamanta, împreună cu familia, a fost refugiată pe teritoriul României, în 1941.
Totodată, acordarea drepturilor pentru prima perioadă, începând cu 28 iunie 1940, este inadmisibilă, întrucât Legea nr. 189/2000 prevede acordarea unor drepturi, persoanelor persecutate din motive etnice, de către regimurile instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945.
Examinând cauza, în raport cu motivele invocate şi având în vedere prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat, urmând a fi admis şi se va dispune casarea sentinţei atacate, numai cu privire la perioada pentru care urmează a se acorda intimatei-reclamante, drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, după cum urmează.
Prin Decizia a cărei anulare s-a solicitat, reclamantei i-au fost acordate drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 22 martie 1944 - 6 martie 1945, pe baza buletinului nominal de evacuare nr. 105.
Prin sentinţa criticată, instanţa a modificat hotărârea nr. 2520 din 1 septembrie 2003, în sensul că a acordat dispoziţiile prevăzute de Legea nr. 189/2000, şi pentru perioada 28 iunie 1940 - 6 aprilie 1941.
Or, potrivit art. 2 din Normele pentru aplicarea OG nr. 105/1999, aprobată şi modificată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile art. 1 lit. c) din lege, persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii din motive etnice, printre care şi persoanele refugiate.
Iar în raport cu aceste dispoziţii, prima instanţă, în mod greşit a acordat reclamantei, drepturile conferite de legea mai sus menţionată, pentru perioada 28 iunie 1940 - 6 aprilie 1941, în loc de 6 septembrie 1940 - 6 aprilie 1941.
De aceea, se va admite recursul, în sensul art. 312 şi 314 C. proc. civ., iar sentinţa va fi casată, numai cu privire la perioada pentru care urmează să se acorde drepturile precizate din Legea nr. 189/2000, care va fi 6 septembrie 1940 - 6 aprilie 1941, în loc de 28 iunie 1940 - 6 aprilie 1941.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Călăraşi, împotriva sentinţei civile nr. 237 din 9 februarie 2004, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată, numai cu privire la perioada pentru care urmează să se acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, care va fi 6 septembrie 1940 - 6 aprilie 1941, în loc de 28 iunie 1940 - 6 aprilie 1941.
Menţine celelalte dispoziţii.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1506/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1510/2005. Contencios → |
|---|
