ICCJ. Decizia nr. 1864/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea formulată și înregistrată la Curtea de Apel Timișoara, reclamanta Direcția Silvică Caraș Severin a chemat în judecată în calitate de pârât, Guvernul României, pentru ca instanța, prin sentința ce o va pronunța, să dispună anularea parțială a H.G. nr. 532/2002, cu privire la Anexa nr. 5 pozițiile 103, 125, 127, 130, 133, 181 și 187.
în motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că bunurile incluse la pozițiile respective (parc dendrologic, alei turistice, terenuri) se află în administrarea R.N.P., fiind proprietatea acesteia, conform art. 5 din Legea nr. 15/1990.
Curtea de Apel Timișoara, prin sentința civilă nr. 340/2003, a respins acțiunea, ca neîntemeiată, cu motivarea că bunurile de la pozițiile indicate de reclamantă, sunt proprietatea statului care, în această calitate, a decis trecerea lor din domeniul public, în domeniul public al unităților administrativ-teritoriale.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs, reclamanta Direcția Silvică Caraș-Severin.
în motivarea recursului său, recurenta-reclamantă a susținut că:
- bunurile în litigiu au fost declarate prin lege, ca bunuri ce fac parte din domeniul public de interes național, fiind date în administrarea R.N.P.;
- Legea nr. 26/1996 reglementează fondul forestier, ca fiind un bun de interes național;
- dreptul de proprietate asupra bunurilor de interes național se exercită prin R.N.P., căreia i s-a acordat dreptul de administrare.
Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate și în raport cu dispozițiile legale aplicabile, Curtea l-a respins pentru următoarele considerente:
H.G. nr. 532/2002 privind atestarea domeniului public al județului Caraș-Severin, precum și al municipiilor, orașelor și comunelor din județ, se referă la bunuri care alcătuiesc domeniul public și asupra cărora recurenta-reclamantă nu are un drept de proprietate, așa cum susține, ci un drept de administrare.
Astfel, potrivit art. 135 din Constituie, statul și unitățile administrativ-teritoriale sunt singurele subiecte de drept public titulare ale dreptului de proprietate publică.
Ori, bunurile în discuție cuprinse în Anexa nr. 5 a H.G. nr. 532/2002, fac parte din fondul forestier național, astfel cum e definit de Legea nr. 26/1996 - Codul silvic, respectiv din domeniul public al statului, titularul dreptului de proprietate fiind statul.
Recurenta-reclamantă are potrivit dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 26/1996, numai dreptul de administrare a fondului forestier, proprietatea publică a statului.
în aceste condiții, recurenta-reclamantă nu poate invoca încălcarea dreptului său de proprietate, bunurile respective fiind, așa cum s-a arătat, proprietatea statului.
Ca titular al dreptului de proprietate, statul poate decide în condițiile Legii nr. 213/1998, trecerea unor bunuri din domeniul public al statului, în domeniul public al unităților administrativ teritoriale.
De altfel, recurenta își poate exercita în continuare dreptul său de administrare, în condițiile art. 4 din Regulamentul privind organizarea și funcționarea R.N.P.
Așa fiind, în mod corect instanța de fond a respins acțiunea în cauză, nefiind aplicabile dispozițiile art. 1 din Legea nr. 29/1990.
în consecință, în raport cu cele mai sus reținute și în baza dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., recursul a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1862/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 180/2005. contencios → |
|---|
