ICCJ. Decizia nr. 1510/2005. Contencios

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 1510/2005

Dosar nr. 5007/2004

Şedinţa publică din 8 martie 2005

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea formulată la data de 4 decembrie 2003, sub nr. 3780/2003, reclamantul D.A. a chemat în judecată Casa Judeţeană de Pensii Ilfov, solicitând anularea hotărârii nr. 4419 din 9 septembrie 2003, emis de Comisia de specialitate a pârâtei şi obligarea acesteia să recunoască reclamatului, beneficiul prevederilor Legii nr. 309/2002, pe perioada 27 septembrie 1957 - 30 noiembrie 1959.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a dispus prin sentinţa civilă nr. 293, pronunţată la data de 16 februarie 2004, respingerea ca neîntemeiată, a acţiunii reclamantului.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că nu sunt întrunite cerinţele Legii nr. 309/2002, întrucât din livretul militar existent la dosarul cauzei, rezultă că reclamantul a efectuat stagiul militar în cadrul G.A.S. Dragalina şi Detaşamentul Alexandria, care nu figurează în cadrul detaşamentelor de muncă din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii.

Împotriva sentinţei a declarat recurs, reclamantul D.A., pe motiv că hotărârea este nelegală şi netemeinică, fiind nedreptăţit şi arată că a depus la Arhivele Naţionale, „o cerere pentru eliberarea fişei militare".

Examinând cauza, în raport cu motivul invocat şi având în vedere şi prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata recursul, fondat, urmând a fi admis şi se va casa sentinţa şi se va trimite cauza, spre rejudecare, în vederea completării probelor.

Astfel, Curtea reţine că prevederile Legi nr. 309/2002, vizează acordarea unor drepturi specifice, cu titlu de măsuri reparatorii, numai acelor persoane, care, în perioada 1950 - 1961, au efectuat stagiul militar în detaşamente de muncă din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, activitatea prestată de aceste persoane, având un caracter discriminatoriu şi înjositor şi putând fi caracterizat drept „muncă forţată".

Având în vedere această dispoziţie care limitează acordarea drepturilor, nu se poate susţine că toţi foştii militari, care au satisfăcut stagiul militar prin muncă, trebuie să se bucure de acelaşi tratament juridic, fiind opţiunea legiuitorului de a stabili categoria de persoane care beneficiază de prevederile legii.

Dar în cauză, nu rezultă în mod cert dacă reclamantul şi-a efectuat serviciul militar într-un detaşament de muncă din subordinea Direcţiei Generale a Serviciului Muncii sale într-o unitate militară aparţinând Ministerului Apărării Naţionale.

Întrucât unitatea militară indicată în livretul militar al reclamantului, nu se regăseşte, astfel cum, corect a susţinut instanţa de fond, nici în tabelul cu evidenţa detaşamentelor de muncă din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii şi nici cel cuprinzând unităţile economice din subordinea Ministerului Apărării Naţionale, este necesar să se prezinte o adeverinţă eliberată de U.M. 02405 Piteşti, conform prevederilor art. 6 din Legea nr. 309/2002, pentru a se putea concluziona asupra justei soluţionări.

În consecinţă, ţinând cont că, practic, instanţa şi-a fundamentat soluţia pe un singur probator neconcludent şi incomplet, cenzurând legalitatea actului administrativ contestat, fără a clarifica situaţia de fapt dedusă judecăţii şi existenţa certă a dreptului pretins, drept de recunoscut de lege vătămat, Curtea va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi în baza art. 312 teza I şi a art. 313 C. proc. civ., va trimite cauza, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de D.A. împotriva sentinţei civile nr. 293 din 16 februarie 2004, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.

Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre rejudecare, la această instanţă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 martie 2005.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1510/2005. Contencios