ICCJ. Decizia nr. 1527/2005. Contencios. Anulare parţială Ordin M.S.F. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1527/2005
Dosar nr. 2810/2004
Şedinţa publică din 9 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
M.Z. a chemat în judecată Ministerul Sănătăţii şi Familiei şi Colegiul Medicilor din România, pentru a se dispune anularea în parte a Ordinului nr. 664 din 9 iulie 2003, art. 7, în ceea ce priveşte profesia liberală de medic, respectiv sub aspectul transformării în funcţionari publici, a medicilor angajaţi în direcţiile de sănătate publică.
În motivarea acţiunii, reclamantul arată că este medic primar igienă, angajat al Direcţiei Sanitare Publice Bihor, pe postul de şef serviciu delegat în Serviciul Promovarea Sănătăţii şi Programe de Educaţie Sanitară.
Art. 3 din Legea nr. 74/1995, prevede că medicul nu este funcţionar public în timpul exercitării profesiunii medicale, iar Ordinul Ministrului Sănătăţii nr. 664/2003 transformă medicul, în funcţionar public şi, astfel, este decăzut din calitatea de medic.
Susţine că ordinul face o discriminare gravă între medici, nu a fost elaborat cu Colegiul Mmedicilor, nu este avizat de Agenţia Naţională a funcţionarilor publici şi nu este publicat în Monitorul Oficial.
Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 19/CA/PI din 19 ianuarie 2004, a respins acţiunea, reţinând legalitatea actului contestat.
Considerând hotărârea nelegală, reclamantul a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7, 9 şi 10 C. proc. civ.
Se reiterează susţinerile din acţiune privind nelegalitatea ordinului contestat, întrucât încalcă dispoziţiile Constituţiei, nu a fost publicat în Monitorul Oficial, nu a avut acordul colegiului medicilor, iar în cauză sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 74/1995.
Recursul este nefondat.
Reclamantul, medic primar igienă, este angajat al Direcţiei Sanitare Publice Bihor şi îndeplineşte funcţia de şef serviciu.
Ordinul nr. 664 din 9 iulie 2003, contestat, nu încalcă drepturile prevăzute de lege în favoarea sa.
Este un ordin intern pentru aprobarea organigramei, astfel că nu este necesară publicarea lui în Monitorul Oficial şi nici elaborarea cu Colegiul Medicilor din România, iar avizul Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici a fost obţinut.
În cauză nu operează Legea nr. 74/1995, deoarece această lege a fost abrogată prin Legea nr. 306/2004, privind exercitarea profesiei de medic, precum şi organizarea şi funcţionarea Colegiului Medicilor din România.
Temeiul emiterii ordinului este Legea nr. 188/1999, modificată prin Legea nr. 161/2003, care la pct. I.11, prevede că funcţia de şef serviciu la autorităţile publice este o funcţie publică generală, deci reclamantul-recurent are calitatea de funcţionar public ce derivă din lege.
Art. 5 pct. g din Statutul funcţionarilor publici, permite ca funcţionarii publici să beneficieze de statute speciale conform legii.
Astfel, medicilor care îndeplinesc funcţie publică, nu li se aplică incompatibilităţile prevăzute de art. 94 pct. 2 lit. a) din Legea nr. 161/2003, potrivit căruia funcţionarul public nu poate desfăşura altă activitate remunerată sau nu, în cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice.
Conform art. 8 din Legea nr. 100/1998, completată prin OUG nr.64/2003, medicii care ocupă funcţii publice, au dreptul de a desfăşura în afara programului normal de lucru, activităţi profesionale în unităţile sanitare publice.
În consecinţă, nu se poate reţine motivarea că s-au încălcat prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţia României, şi că, prin încadrarea diferită a personalului din cadrul direcţiilor de sănătate publică, s-a produs o discriminare.
Dreptul invocat de recurent, prevăzut în art. 3 din Legea nr. 74/1995, după care „medicul nu este funcţionar public în timpul exercitării profesiunii medicale, prin natura umanitară şi liberală a acesteia", nu va fi reţinut, întrucât această lege a fost abrogată prin Legea nr. 306/2004 privind exercitarea profesiei de medic, iar tot prin lege s-a stabilit că funcţia de şef serviciu la autorităţile publice este o funcţie publică.
Diferenţa între încadrarea unor medici pe funcţii publice sau personal contractual, s-a făcut de cum specificul activităţii desfăşurate presupunea sau nu, exercitarea prerogativelor de putere publică.
Soluţia instanţei fiind temeinică şi legală, recursul se priveşte nefondat şi în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de M.Z. împotriva sentinţei civile nr. 19/CA/PI din 19 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1516/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 155/2005. Contencios → |
|---|
