ICCJ. Decizia nr. 1511/2005. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1511/2005
Dosar nr. 5008/2004
Şedinţa publică din 8 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, sub nr. 3750/2003, primită prin declinare de competenţă de la Tribunalul Bucureşti (dosar nr. 6318/2003), reclamantul I.G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, anularea hotărârii nr. 3293 din 18 februarie 2003, emisă de Comisia de specialitate a pârâtei şi stabilirea corectă atât a datei de refugiu, cât şi recalcularea indemnizaţiei curente, susţinând că beneficiază de drepturile conferite de Legea nr. 189/2000.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 388 din 25 februarie 2004, a admis acţiunea reclamantului I.G. şi anulând în parte hotărârea emisă de pârâtă, a acordat reclamantului, drepturile cuvenite, începând cu data de 1 august 2002, pentru perioada 25 aprilie 1944 - 6 martie 1945, obligând pârâta la emiterea unei hotărâri prin care să-i recunoască reclamantului, drepturile conferite de Legea nr. 189/2002, pentru această perioadă.
Pentru a pronunţa această soluţie, curtea de apel a reţinut, în esenţă, că reclamantul a făcut dovada deplină cu acte şi declaraţii de martori, că s-a născut la 9 decembrie 1924, în Tighina - U.R.S.S., de unde a fost evacuat împreună cu întreaga familie, în comuna Gălbinaşi, Ilfov, la data de 25 aprilie 1944.
Împotriva acestei soluţii a formulat recurs, Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, invocând drept motiv de casare, dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
Recursul este nefondat.
Din dovezile de la dosar rezultă că reclamantul s-a născut la 9 decembrie 1924, în Tighina - U.R.S.S., fiind fiul lui G.I. şi I.N., iar din fişa de evacuare nr. 4, coroborată cu comunicarea Prefecturii Poliţiei Capitalei nr. 12330 din 19 septembrie 1944, rezultă că I.N., cu cei trei copii, respectiv şi cu reclamantul, au carnet de evacuat, venind în comuna Gălbinaşi, Ilfov.
Aceste documente au fost ulterior completate cu declaraţiile autentificate a doi martori, Z.V. şi S.V., de unde rezultă data refugierii, respectiv 24 aprilie 1944, ceea ce face dovada celor susţinute de reclamant, şi anume, că perioada refugiului se situează între 24 aprilie 1944 - 6 martie 1945, şi nu între 19 septembrie 1944 - 6 martie 1945, cum greşit a reţinut comisia de specialitate a pârâtei, susţinere concretizată prin hotărârea emisă şi a cărei anulare s-a solicitat.
Astfel, în mod temeinic şi legal instanţa de fond a reţinut că potrivit art. 4 din HG nr. 127/2002 şi art. 6.1. din Legea nr. 319/2002, dovada încadrării în situaţiile prevăzute de art. 1 din Legea nr. 189/2000, astfel cum a fost completată şi modificată ulterior, se face de persoanele interesate, cu acte oficiale eliberate la cerere de către organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege, respectiv declaraţia cu martori, conform art. 4 alin. (2) şi (3) din HG nr. 127/2002.
Faţă de cele de mai sus şi cum din actele existente la dosar, reclamantul a făcut dovada susţinerilor sale, soluţia instanţei de fond, de admitere a acţiunii, este temeinică şi legală, urmând ca recursul să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 388 din 25 februarie 2004, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1510/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1516/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
