ICCJ. Decizia nr. 1516/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1516/2005
Dosar nr. 5020/2004
Şedinţa publică din 8 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 18 decembrie 2003, reclamanta I.C. a chemat în judecată Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, solicitând anularea hotărârii nr. 8941/7814, emisă la data de 31 octombrie 2003, de Comisia de specialitate a pârâtei.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că hotărârea atacată este netemeinică, deoarece prin declaraţiilor de martor depuse la dosar, au fost dovedite îndeplinirea condiţiilor impuse de Legea nr. 189/2000.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 74, pronunţată la 21 ianuarie 2004, în dosarul nr. 3909/2003, a dispus admiterea acţiunii formulată de reclamanta I.C., a anulat hotărârea emisă de pârâtă, obligând-o pe aceasta la emiterea unei noi hotărâri, prin care să fie recunoscute drepturile reclamantei, în baza Legii nr. 189/2000, pentru perioada de persecuţie iunie 1940 - 1941 şi 16 martie 1944 - 6 marte 1945.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut, în esenţă, că din actele depuse la dosar şi din dispoziţia martorei B.N., a rezultat că reclamanta s-a refugiat de două ori din Basarabia, respectiv în perioada iunie 1940 - august 1941, precum şi în perioada 16 martie 1944 - 6 martie 1945, făcând pe deplin dovada faptului că beneficiază de drepturile conferite de Legea nr. 189/2000.
Împotriva sentinţei astfel pronunţate a declarat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, întrucât, arată recurenta, prima perioadă a refugiului nu a fost dovedită, actele depuse fiind ulterioare momentului depunerii cererii, iar acordarea drepturilor, începând cu luna iunie 1940, este nelegală, în raport cu prevederile imperative ale legii care fixează perioada pentru care pot fi acordate aceste drepturi, între data de 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945.
Examinând cauza, în raport cu motivele invocate şi având în vedere prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va admite recursul, după cum urmează:
Din actele depuse la dosar, respectiv din certificatul Ministerului Administraţiei şi Internelor nr. 22577/A din 6 februarie 1945, rezultă că reclamanta S.C. (nume purtat anterior căsătoriei) s-a refugiat în anul 1940, din Basarabia, judeţul Orhei, iar din declaraţiile martorilor C.R. şi B.N., depuse ulterior emiterii hotărârii de către Casa de Pensii, reiese că reclamanta s-a refugiat de două ori din Basarabia, respectiv în perioadele iunie 1940 - august 1941 şi 16 martie 1944 - 6 martie 1945, prima dată în comuna Rodovan, judeţul Dolj şi apoi în comuna Pestişu Mic, judeţul Hunedoara.
Cum OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, ulterior modificată şi completată, prevede la art. 1 că beneficiază de prevederile ordonanţei, persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii din motive etnice, concluzia care se desprinde, este că reclamanta se încadrează în prevederile legii, numai cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 12 mai 1941, când tatăl reclamantei s-a refugiat împreună cu întreaga familie.
Ca atare, Curtea va stabili că recurenta a fost strămutată, din motive etnice, în perioada 6 septembrie 1940 - 12 mai 1941, astfel că aceasta se încadrează în situaţia prevăzută de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
De aceea, se va admite recursul în temeiul art. 312 şi 314 C. proc. civ., sentinţa va fi casată, în sensul că stabileşte perioada pentru acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, de la 6 septembrie 1940, la 12 mai 1941, în loc de iunie 1940 - 1941, celelalte prevederi urmând a fi menţinute.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 74 din 21 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată, în sensul că stabileşte perioada pentru acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, de la 6 septembrie 1940, la 12 mai 1941, în loc de iunie 1940 - 1941.
Menţine celelalte dispoziţii.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1511/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1527/2005. Contencios. Anulare parţială... → |
|---|
