ICCJ. Decizia nr. 1514/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 309/2002. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1514/2005
Dosar nr. 5017/2004
Şedinţa publică din 8 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe calea contenciosului administrativ, reclamantul H.I. a chemat în judecată Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, solicitând anularea hotărârii nr. 527/460 din 2 decembrie 2002.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că în perioada 16 noiembrie 1951 - 7 iulie 1955 a efectuat stagiul militar la Ministerul Forţelor Armate - Construcţii - U.M. 04749 şi U.M. 0379, astfel încât se încadrează în dispoziţiile Legii nr. 309/2002.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 295 din 16 februarie 2004, a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamantul H.I.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că unităţile militare în cadrul cărora a efectuat stagiul militar, reclamantul, nu fac parte din detaşamentele de muncă aparţinând Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, şi ca atare, nu se încadrează în dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 309/2002.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, H.I., criticând-o ca nelegală şi netemeinică, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
Recurentul susţinut, în esenţă, că în mod greşit, Curtea de Apel Bucureşti i-a respins acţiunea, întrucât, chiar dacă a efectuat stagiul militar în unităţi militare, aceste unităţi nu au fost de instrucţie, ci de muncă
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul declarat în cauză este neîntemeiat, hotărârea atacată fiind legală şi temeinică, astfel încât potrivit art. 3121 C. proc. civ., recursul va fi respins.
Astfel, se reţine că prevederile Legii nr. 309/2002 vizează acordarea unor drepturi specifice, cu titlu de măsuri reparatorii, numai acelor persoane, care, în perioada 1950 - 1961 au efectuat stagiul militar în detaşamente de muncă din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, activitatea prestată de aceste persoane având caracter discriminatoriu şi înjositor, putând fi caracterizată drept „muncă forţată".
Având în vedere aceste dispoziţii, care limitează acordarea drepturilor, nu se poate susţine că toţi foştii militari care au satisfăcut stagiul militar prin muncă, trebuie să se bucure de acelaşi tratament juridic, fiind opţiunea legiuitorului de a stabili categoria de persoane care beneficiază de prevederile legale.
În cauză, rezultă în mod cert potrivit livretului militar, că reclamantul şi-a efectuat serviciul militar la Ministerul Forţelor Armate - Construcţii, în cadrul U.M. 04749 şi U.M. 0379.
Întrucât unităţile militare indicate în livretul militar al reclamantului nu se regăsesc în evidenţa întocmită de C.N.P.A.S., în colaborare cu Arhivele Naţionale, conform art. 7 din HG nr. 1114/2002, corect, instanţa de fond a respins acţiunea reclamantului H.I. şi în consecinţă, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de H.I. împotriva sentinţei civile nr. 295 din 16 februarie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1498/2005. Contencios. Anularea certificatului... | ICCJ. Decizia nr. 1526/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
