ICCJ. Decizia nr. 1526/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 309/2002. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1526/2005
Dosar nr. 2736/2004
Şedinţa publică din 9 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Piteşti, la 3 februarie 2004, M.I. a declarat recurs împotriva sentinţei nr. 292 din 28 noiembrie 2003, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, solicitând casarea acesteia, iar pe fondul cauzei, admiterea acţiunii promovate de el, conform Legii nr. 309/2002 şi implicit, recunoaşterea drepturilor sale conferite de lege, întrucât a efectuat stagiul militar în cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961.
Petentul a precizat în recursul declarat, că în perioada 23 iulie 1951 - 23 iulie 1954 a prestat muncă în construcţii, la U.M. 04600 Ploieşti, în cadrul detaşamentelor de muncă.
Cu privire la recursul declarat, petentul a precizat că instanţa de fond s-a pronunţat asupra unor pretenţii pe care nu le-a cerut, respectiv acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002, şi pentru perioada 20 decembrie 1954 - 10 martie 1963.
A mai menţionat recurentul, că hotărârea atacată cuprinde motive contradictorii.
Din actele cauzei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că prin sentinţa nr. 292 din 28 noiembrie 2003, a Curţii de Apel Piteşti, s-a respins acţiunea petentului.
Instanţa de fond a reţinut că M.I. a chemat în judecată Casa Judeţeană de Pensii Vâlcea, pentru ca printr-o nouă hotărâre să fie obligată pârâta, să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002.
Curtea de Apel Piteşti, prin sentinţa civilă nr. 30/F/C/2003, a admis acţiunea, a anulat hotărârea nr. 488/2002, emisă de pârâtă şi a obligat-o pe aceasta să emită o nouă hotărâre prin care să se stabilească drepturile reclamantului, prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru perioada 23 iulie 1951 - 23 iulie 1954.
Pentru a pronunţa această sentinţă, Curtea de Apel Piteşti a reţinut că reclamantul îndeplineşte condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 309/2002.
Prin Decizia nr. 2923 din 30 septembrie 2003, Curtea Supremă de Justiţie, secţia de contencios administrativ, a admis recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Vâlcea, a casat sentinţa nr. 30/F-C din 17 februarie 2003, a Curţii de Apel Piteşti şi a trimis cauza, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă.
S-a avut în vedere faptul că trebuia dovedit în raport cu constatările pârâtei, dacă U.M. 04600, la care a efectuat stagiul militar, reclamantul, poate fi asimilată detaşamentelor de muncă din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii.
Rejudecând cauza, instanţa de fond a reţinut că pârâta, prin hotărârea nr. 488 din 10 decembrie 2002 (revizuită), a admis cererea formulată de reclamant şi a constatat că perioada 23 iulie 1951 - 23 iulie 1954 se încadrează în prevederile art. 1 din Legea nr. 309/2002 şi a dispus ca drepturile prevăzute de acest act normativ, să-i fie acordate, începând de la 1 octombrie 2002.
De precizat că, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că această hotărâre, nr. 488 din 10 decembrie 2002 (revizuită), nu a fost comunicată petentului, de către Casa Judeţeană de Pensii Vâlcea.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie mai constată că în mod greşit şi fără a avea legătură cu obiectul cauzei, Curtea de Apel Piteşti a reţinut în considerentele hotărârii atacate, în cauză că „pretenţiile reclamantului, prin care solicită acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002, şi pentru perioada 20 decembrie 1954 - 10 martie 1963, sunt nefondate, deoarece acest interval de timp nu formează art. 1 din Legea nr. 309/2002".
Ca atare, Curtea de Apel Piteşti a respins acţiunea reclamantului.
Hotărârea este nelegală, iar recursul declarat de M.V. va fi admis în condiţiile art. 312 C. proc. civ.
Hotărârea nr. 488 din 10 decembrie 2002, revizuită, a Casei Judeţene de Pensii Vâlcea privind acordarea către petent, a drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru perioada 23 iulie 1951 - 23 iulie 1954, urmează a fi comunicată administrativ de Casa Judeţeană de Pensii Vâlcea, fiind un act administrativ individual ce priveşte pe petent şi produce efecte juridice.
Cât priveşte menţiunea din considerentele sentinţei nr. 292 din 28 noiembrie 2003, a Curţii de Apel Piteşti, privind o perioadă de timp pentru care petentul nu a solicitat aplicarea Legii nr. 309/2002, prin admiterea recursului de faţă, hotărârea Curţii de Apel Piteşti a fost desfiinţată, astfel încât este nerelevantă pentru soluţionarea situaţiei petentului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de M.I. împotriva sentinţei civile nr. 292/F-C din 20 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată.
Obligă pârâta să comunice reclamantului, hotărârea revizuită nr. 488 din 10 decembrie 2003 şi să execute această hotărâre.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1514/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1582/2005. Contencios. Anulare parţială... → |
|---|
