ICCJ. Decizia nr. 1519/2005. Contencios

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 1519/2005

Dosar nr. 328/2005

Şedinţa publică din 8 martie 2005

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 31 ianuarie 2005, T.S. a formulat în temeiul dispoziţiilor art. 318 C. proc. civ., contestaţia în anulare împotriva deciziei civile nr. 828 din 18 ianuarie 2005, pronunţată de secţia de contencios administrativ a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care i-a fost respins recursul declarat împotriva sentinţei civile nr. 431 din 24 iunie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Craiova.

Contestatorul a susţinut că instanţa de recurs nu a făcut o analiză completă a motivelor de casare, privind nemotivarea refuzului de avizare a menţinerii sale în funcţie, precum şi cel referitor la necesitatea avizării periodice sau anuale pentru continuarea activităţii după împlinirea vârstei de 62 de ani.

A mai susţinut contestatorul, că instanţa de recurs a omis să cerceteze criticile privind:

- imparţialitatea Preşedintelui Curţii de Apel Craiova, cel care a făcut propunerea de înlăturare a sa din funcţie şi care apoi a susţinut-o în calitate de membru al C.S.M.;

- necenzurarea de către instanţa fondului, a refuzului de avizare;

- constatarea lipsei de eficienţă a Decretului prezidenţial nr. 503/2004, de eliberare din funcţie şi obligarea C.S.M., de a îndeplini formalităţile pentru emiterea unui nou decret, de numire în funcţie;

- încălcarea principiului constituţional al egalităţii în drepturi şi al dreptului la muncă şi în fine;

- lipsa criteriilor obiective pe care s-a întemeiat măsura îndepărtării sale din funcţie.

Contestaţia în anulare nu este întemeiată.

În conformitate cu dispoziţiile art. 318 C. proc. civ., „hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau casare".

În speţă, contestatorul T.S. a invocat atât omisiunea de cercetare, cât şi analiza incompletă a unor motive de critică formulate în recursul ce a făcut obiectul deciziei civile nr. 228/2005, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ.

Referitor la omisiunea de pronunţare, din considerentele deciziei menţionate, rezultă că instanţa de recurs a analizat detaliat criticile formulate, având în vedere toate susţinerile reclamantului-recurent, astfel încât acest motiv de contestaţie urmează a fi apreciat ca nefondat.

De altfel, este de reţinut şi faptul că prin contestaţie s-au invocat şi alte critici, decât cele ce au format obiectul recursului, contestatorul reiterând în fapt motivele de fond ale acţiunii sale.

În ce priveşte analiza incompletă a motivelor de casare privind nemotivarea refuzului de avizare a menţinerii în funcţie şi necesitatea avizării periodice sau anuale pentru continuarea activităţilor şi după împlinirea vârstei de pensionare, de reţinut că prin aceasta se critică de fapt, motivarea deciziei pronunţate în recurs, pe care contestatorul o apreciază neconvingătoare şi nesusţinută de probe, situaţie care excede, însă, cazurilor limitative şi expres prevăzute de lege, pentru care se poate formula contestaţie în anulare.

Astfel fiind, în raport cu considerentele expuse în majoritate, Curtea urmează să respingă contestaţia în anulare formulată de T.S., împotriva deciziei nr. 228/2005, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ.

Cu opinia separată a Doamnei judecător G.B., în sensul admiterii contestaţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge contestaţia în anulare formulată de T.S., împotriva deciziei nr. 228 din 18 ianuarie 2005, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Cu opina separată a Doamnei judecător G.B., în sensul admiterii contestaţiei.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 martie 2005.

Opinia separată a doamnei judecător G.B.

Consider că în raport cu dispoziţiile procedurale aplicabile, contestaţia în anulare trebuia admisă cu consecinţa anulării deciziei nr. 228/2005, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi rejudecării recursului, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 318 alin. (1) teza a II-a Cod procedură civilă „hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare, când, respingând recursul, instanţa a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau casare".

Prin recursul formulat de contestator împotriva sentinţei civile nr. 41/2004, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, acesta a invocat printre alte motive de recurs, şi faptul că avizul dat de Preşedintele Curţii de Apel Craiova, cât şi Ministerul Justiţiei, care au făcut propunerea de încetare a activităţii, nu au arătat motivele pentru care nu mai avizează menţinerea sa în funcţie (motivul 2 din recurs).

Instanţa de recurs, prin Decizia civilă nr. 228/2005, a respins recursul formulat, fără, însă, a „cerceta"şi acest motiv de casare expres invocat, în condiţiile art. 304 pct. 7 şi 10 C. proc. civ.

Astfel, prin cel de-al doilea motiv de recurs, contestatorul-recurent a susţinut că avizul dat de Preşedintele Curţii de Apel Craiova, nu cuprinde motivele pentru care nu mai avizează menţinerea sa în funcţia de judecător, în condiţiile în care toţi judecătorii de la Curtea de Apel Craiova au fost menţinuţi în funcţie până la împlinirea vârstei de 68 ani.

Acest motiv de recurs, aşa cum rezultă din cuprinsul deciziei contestate, nu a fost analizat de instanţa de recurs, în sensul că susţinerea recurentului nu a fost eventual înlăturată cu o motivare din care să rezulte convingerea instanţei cu privire la soluţia pronunţată.

Faptul că instanţa de recurs s-a mulţumit să amintească într-o singură frază despre „reforma justiţiei" la care se referă avizul dat de preşedintele Curţii de Apel Craiova, nu echivalează cu o motivare argumentată pro sau contra, în raport cu motivul de recurs invocat.

În acest sens, în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a stabilit în mod constant că noţiunea de „proces echitabil", în sensul art. 6 din Convenţie, „impune ca o jurisdicţie internă, în speţă instanţa care a soluţionat recursul, să examineze efectiv problemele esenţiale ce-i sunt supuse examinării, şi nu să se mulţumească a confirma pur şi simplu concluziile unei jurisdicţii inferioare", în speţă instanţa de fond (Cauza Halle contra Finlanda, 19 decembrie 1997, parag. 59,60).

Aşa fiind, lipsa motivării cu privire la motivul de recurs invocat, echivalează cu „omisiunea" la care se referă art. 318 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.

În situaţia în care contestaţia în anulare ar fi fost admisă, recursul ar fi fost rejudecat, prilej cu care instanţa de recurs ar fi avut posibilitatea să înlăture această omisiune, printr-o motivare argumentată cu privire la avizul invocat, indiferent de soluţia pe care ar fi pronunţat-o în final (de respingere sau de admitere a recursului).

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1519/2005. Contencios