ICCJ. Decizia nr. 1486/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1486/2005
Dosar nr. 7758/2004
Şedinţa publică din 8 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 2 iunie 2004, reclamantul H.E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, anularea hotărârii nr. 11803/12202 din 16 aprilie 2004, emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să-i recunoască şi să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Motivându-şi cererea, reclamantul a arătat că, deşi a dovedit faptul că în perioada noiembrie 1941 - august 1944, a prestat muncă obligatorie în cadrul detaşamentelor de muncă forţată pentru elevi şi tineri evrei, pârâta, prin comisia specială, i-a refuzat în mod nejustificat acordarea drepturilor compensatorii cuvenite.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 1542 din 24 iunie 2004, a admis acţiunea, a anulat hotărârea contestată şi a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre, prin care să recunoască reclamantului, drepturile prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, în temeiul art. 1 lit. d) din acest act normativ, pentru perioada 1 noiembrie 1941 - 23 august 1944, cu începere de la 1 ianuarie 2004.
Instanţa a reţinut că soluţia se impune în raport cu probele administrate şi cu prevederile art. 1 lit. d) din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, în termen legal, pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti.
Recurenta a susţinut, în esenţă, că prima instanţă a aplicat eronat Legea nr. 189/2000, întrucât trebuia să aprecieze legalitatea actului administrativ atacat, numai în raport cu dovezile depuse la comisie, faţă de care cererea petentului a fost corect respinsă.
Recursul este nefondat.
Din declaraţiile autentice ale martorilor P.A. şi D.D. (beneficiari ai prevederilor Legii nr. 189/2000), rezultă că intimatul-reclamant a prestat muncă obligatorie în cadrul detaşamentelor de muncă forţată pentru elevi şi tineri evrei, care dezgropau cimitirele pentru amenajarea lor, prestau munci agricole în jurul Craiovei, precum şi la descărcat vagoane C.F.R., toate la ordinul Cercului Teritorial Craiova, în perioada noiembrie 1941, până la 23 august 1944.
Având în vedere şi adresa nr. CR 179-242; CR 163 din 7 februarie 2000, emisă de U.M. nr. 02600 şi în raport cu prevederile Decretului - lege nr. 1403/1941 şi ale Decretului - lege nr. 3438/1940 (în vigoare la acel moment), persecuţia din motive etnice a reclamantului a fost pe deplin dovedită, fiind de notorietate existenţa acestor persecuţii împotriva evreilor, în conjunctura istorică a momentului respectiv.
Prin urmare, dând o corectă dezlegare cauzei deduse judecăţii, instanţa fondului a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, motiv pentru care, în considerarea prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Curtea va respinge recursul pârâtei, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 1542 din 24 iunie 2004, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1485/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1487/2005. Contencios. Refuz nejustificat... → |
|---|
