ICCJ. Decizia nr. 1523/2005. Contencios ŞI FISAL
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISAL
Decizia nr. 1523/2005
Dosar nr. 8378/2004
Şedinţa publică din 8 martie 2005
Asupra contestaţiei în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Cu actul de sesizare nr. 86/9277/D/2000, Procurorul financiar de pe lângă Camera de Conturi Cluj a investit Colegiul jurisdicţional Cluj al Curţii de Conturi, solicitând obligarea:
- pârâtului C.I., la plata unor despăgubiri civile în favoarea R.A. M. - Fabrica M. Gherla, în valoare de 185.497.230 lei, reprezentând daune efective şi foloase nerealizate aferente;
- R.A. M. - Fabrica M. Gherla să vireze la bugetul de stat, suma de 40.809.390 lei, cu titlu de T.V.A. şi 71.885.741 lei, majorări de întârziere aferente, determinate la 10 noiembrie 2000 şi datorate în continuare, până la lichidarea debitului;
- pârâtului M.L., la plata unor despăgubiri civile în favoarea aceleiaşi fabrici, în cuantum de 71.885.741 lei, precum şi a foloaselor nerealizate aferente;
Prin sentinţa civilă nr. 14 din 23 aprilie 2003, Colegiul jurisdicţional Cluj al Curţii de Conturi, reînvestit cu soluţionarea cauzei, după casarea cu trimitere a unei hotărâri anterioare, a respins actul de sesizare, reţinând inexistenţa prejudiciului pentru care se pretindea pârâtului C.I., să ia măsuri de recuperare.
De asemenea, a dispus revocarea măsurilor asigurătorii luate prin sentinţa nr. 23 din 29 mai 2001 şi anularea proceselor-verbale de sechestru asigurător întocmite de către Administraţia Finanţelor Publice Gherla, privind pe pârâţii C.I., M.L. şi pe R.A. M. - Fabrica M. Gherla.
Curtea de Conturi, secţia jurisdicţională, prin Decizia nr. 474 din 12 septembrie 2003, a respins recursurile jurisdicţionale declarate în cauză de Procurorul financiar de pe lângă Camera de Conturi Cluj şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Cluj, împotriva sentinţei.
În privinţa acestei direcţii judeţene, Curtea a reţinut că soluţia respectivă se impune, deoarece recurenta nu are calitatea de pârât şi nici aceea de parte prejudiciată.
Prin Decizia nr. 8080 din 9 noiembrie 2004, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins recursul declarat de Ministerul Finanţelor Publice, prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Cluj, împotriva ultimei decizii a Curţii de Conturi, ca fiind făcut de o persoană fără calitate procesuală.
Şi această hotărâre irevocabilă a fost atacată de către Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, cu contestaţie în anulare.
Contestatorul a susţinut că dezlegarea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin decizie, este rezultatul unei greşeli materiale, întrucât, în raport cu obiectul cererii, care vizează şi obligarea R.A. M. - Fabrica M. Gherla, să vireze la bugetul statului, suma de 40.809.390 lei, cu titlu de T.V.A. şi suma de 71.885.741 lei, majorări de întârziere aferente, nu se poate reţine lipsa calităţii sale procesuale.
În drept, Ministerul Finanţelor Publice a invocat prevederile art. 318 C. proc. civ.
Contestaţia în anulare nu este întemeiată.
Cum deja s-a arătat, prin Decizia nr. 474 din 12 septembrie 2003, secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi a stabilit că prejudiciul a cărui recuperare a fost cerută de Procurorul financiar, nu priveşte Ministerul Finanţelor Publice, care, deci, nu are calitate de pârât sau de parte prejudiciată în prezentul litigiu.
Justeţea acestei concluzii rezultă indiscutabil, din expertiza contabilă efectuată în cauză, care a demonstrat că la inventarierea patrimoniului nu au fost constatate lipsuri în gestiune.
În condiţiile inexistenţei culpei directorului C.I. şi a contabilului-şef M.L. şi a unui prejudiciu real, care să facă obiectul imputării, nu sunt întrunite cerinţele legale pentru angajarea răspunderii civile delictuale a acestor doi pârâţi.
Pe de altă parte, din dosar rezultă că Ministerul Finanţelor Publice a fost reprezentat, pe parcursul tuturor ciclurilor procesuale, de către Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Cluj.
Relevantă rămâne, însă, nu modalitatea de reprezentare în faţa instanţelor judecătoreşti sau a organelor Curţii de Conturi cu atribuţii jurisdicţionale, ci împrejurarea că ministerul, nefiind pârât sau parte prejudiciată, nu avea calitatea de a declara recursul.
În lipsa interesului în exercitarea căii legale de atac, în mod corect s-a apreciat de către instanţa de judecată, că Ministerul Finanţelor Publice a declarat recurs, deşi nu avea calitate procesuală.
În sfârşit, prezintă importanţă şi faptul că printre motivele de casare invocate de către Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Cluj, în recursul declarat împotriva deciziei nr. 474/2003, pronunţată de secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi, nu se regăseşte şi lipsa de calitate a Ministerul Finanţelor Publice.
Pentru acest motiv este inadmisibilă invocarea unei pretinse greşeli materiale, ca temei pentru retractarea hotărârii judecătoreşti irevocabile, de respingere a recursului declarat pentru alte considerente, decât cel menţionat mai sus.
În consecinţă, urmează a se respinge contestaţia în anulare, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELEL LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, împotriva deciziei nr. 8080 din 9 noiembrie 2004, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca neîntemeiată.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1522/2005. Contencios. Anulare decizie... | ICCJ. Decizia nr. 1528/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
