ICCJ. Decizia nr. 1521/2005. Contencios. Anulare ordin M.I.R. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1521/2005
Dosar nr. 1796/2002
Şedinţa publică din 8 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 26 martie 2001, la Judecătoria sectorului 1, Bucureşti, reclamantul I.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Industriei şi Resurselor, anularea Ordinului nr. 141 din 28 februarie 2001, emis de pârât, prin care a fost eliberat din funcţia publică de consilier I/2, anularea înregistrării de la poziţia 85 din carnetul de muncă, reîncadrarea în funcţia deţinută şi obligarea pârâtului la plata drepturilor băneşti, de la data de 24 februarie 2001, precum şi la plata de daune materiale şi morale, de 5 milioane lei pe zi, de la data de 24 februarie 2001, până la data reintegrării.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că este posesor al certificatului nr. 1511/1991, eliberat în baza Legii nr. 42/1990 şi a brevetului acordat prin Decretul nr. 110/1991, emis de Preşedintele României, prin care i se conferă titlul şi medalia „Luptător pentru victoria Revoluţiei române din Decembrie 1989".
A susţinut că, potrivit prevederilor art. 5 din Legea privind Statutul funcţionarilor publici nr. 188/1999, coroborat cu prevederile art. 8 lit. ţ) din Legea nr. 42/1991, republicată, nu putea fi eliberat din funcţia publică de execuţie, din motive care nu-i sunt imputabile.
La cererea reclamantului, instanţa a admis introducerea în cauză în calitate de pârât, a Ministerului pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii şi Cooperaţie, având în vedere capătul de cerere privind reintegrarea în funcţia avută.
Instanţa sesizată, prin sentinţa civilă nr. 4551 din 19 aprilie 2001, a admis excepţia de necompetenţă materială, invocată din oficiu şi, în temeiul dispoziţiilor art. 95 din Legea nr. 188/1999, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Soluţionând pricina după declinare, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 337 din 1 aprilie 2002, a respins ca nefondată, acţiunea formulată de reclamantul I.C., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Industriei şi Resurselor şi Ministerul pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii şi Cooperaţie.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, în urma reorganizării fostului Minister al Industriei şi Comerţului, unde reclamantul a deţinut funcţia publică de execuţie, de consilier I/2 în cadrul Direcţiei Generale de Comerţ Interior, atribuţiile şi personalul acestei direcţii generale au fost preluate de către Ministerul pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii şi Cooperaţie, potrivit prevederilor art. 12 din HG nr. 15/2001, privind organizarea şi funcţionarea acestui minister, prin testarea competenţei profesionale pe bază de examen.
A reţinut, totodată, că încetarea raporturilor de muncă este imputabilă reclamantului, întrucât acesta a refuzat, fără temei, să se prezinte la examenul de testare a competenţei profesionale, organizat conform art. 12 din HG nr. 15/2001 şi a apreciat că dispoziţiile Legii nr. 42/1990 nu sunt în contradicţie cu obligativitatea testării profesionale.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, reclamantul, susţinând, în esenţă, că hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea prevederilor Legii nr. 188/1999 şi a Legii nr. 42/1990, că instanţa nu a analizat şi nu s-a pronunţat asupra probelor administrate, neţinând seama de faptul că este beneficiar al statutului de luptător pentru victoria Revoluţiei din Decembrie 1989, situaţie în care nu i se putea desface contractul de muncă din motive neimputabile.
Examinând sentinţa atacată, în raport cu criticile formulate, actele dosarului şi normele legale incidente cauzei, se constată că recursul este nefondat.
Prin OUG nr. 291/2000 privind stabilirea de măsuri referitoare la organizarea şi funcţionarea unor ministere, fostul Minister al Industriei şi Comerţului a fost reorganizat, Direcţia Generală de Comerţ Interior fiind preluată de Ministerul pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii şi Cooperaţie, potrivit prevederilor art. 1 alin. (3) din HG nr. 15/2001 privind organizarea şi funcţionarea acestui minister.
Hotărârea nr. 15/2001 a fost adoptată de Guvern, în conformitate cu prevederile art. 12 din OUG nr. 291/2000, aprobată prin Legea nr. 308/2001, potrivit cărora organizarea şi funcţionarea ministerelor se va face prin hotărâri ale Guvernului.
Astfel, potrivit prevederilor art. 12 din HG nr. 15/2001, personalul existent în cadrul Direcţiei Generale de Comerţ Interior din fostul Minister al Industriei şi Comerţului se preia la Ministerul pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii şi Cooperaţie, în limita numărului maxim de posturi aprobat şi prin testarea competenţei profesionale, pe bază de examen, fără să se prevadă vreo excepţie pentru unele funcţii sau deţinători ai acestora.
În conformitate cu aceste prevederi legale, la 8 februarie 2001, Ministerul pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii şi Cooperaţie a organizat examen, la care, însă, reclamantul, care a deţinut funcţia publică de execuţie de consilier I/2 în cadrul Ministerului Industriei şi Resurselor - Direcţia Generală de Comerţ Interior, nu s-a prezentat, deşi a semnat de luare la cunoştinţă despre obligativitatea participării la examen, ceea ce a determinat ca acesta să nu poată fi preluat legal, prin transfer, în urma reorganizării ministerului.
Ca urmare, prin Ordinul nr. 141 din 28 februarie 2001, emis de conducătorul Ministerului Industriei şi Resurselor, în temeiul art. 89 lit. c) şi a art. 92 lit. d) din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcţionarilor publici, reclamantul a fost eliberat din funcţia publică de execuţie, începând cu data de 25 februarie 2001.
În atare împrejurare, emiterea Ordinului nr. 141 din 28 februarie 2001 este consecinţa încălcării de către reclamant, a prevederilor art. 12 din HG nr. 15/2001, invocarea calităţii de luptător pentru victoria Revoluţiei române din Decembrie 1989 neprezentând relevanţă în cauză, câtă vreme trecerea la Ministerul pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii şi Cooperaţie era condiţionată de participarea la testarea competenţei profesionale, pe bază de examen, astfel că eliberarea sa din funcţie nu s-a realizat cu încălcarea prevederilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 42/1990, republicată şi nici ale Legii nr. 188/1999.
În consecinţă, faţă de cele ce preced, se constată că instanţa de fond, pe baza probelor administrate, a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, iar recursul fiind nefondat, urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul I.C. împotriva sentinţei civile nr. 337 din 1 aprilie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1519/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1522/2005. Contencios. Anulare decizie... → |
|---|
