ICCJ. Decizia nr. 1504/2005. Contencios. Anulare hotărâre D.G.E.I.P. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.1504/2005
Dosar nr. 4995/2004
Şedinţa publică din 8 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată şi înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, reclamantul B.A. a formulat contestaţie împotriva hotărârii Direcţiei Generale de Evidenţă Informatizată a Persoanei, solicitând anularea acesteia şi aprobarea stabilirii domiciliului în România.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că în mod nejustificat, autoritatea pârâtă i-a respins cererea de stabilire a domiciliului în România, deşi a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 71 din OUG nr. 194/2002.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 121/2004, a admis acţiunea, în sensul că a obligat pârâtul să-i aprobe reclamantului, cererea de stabilire a domiciliului în România.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că prin probele administrate, reclamantul a făcut dovada mijloacelor de întreţinere în România, precum şi faptul că a avut o şedere legală şi continuă de cel puţin 6 ani în România.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, pârâta Direcţia Generală de Evidenţă Informatizată a Persoanei.
În motivarea recursului recurenta-pârâtă a susţinut că:
- în mod greşit instanţa a considerat că intimatul a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile prevăzute de art. 5 din Legea nr. 29/1990;
- intimatul-reclamant nu a făcut dovada că a realizat mijloace de întreţinere din activităţile legale desfăşurate în România, în cuantumul prevăzut de lege, de 500 Euro lunar.
Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate şi în raport cu dispoziţiile legale aplicabile, Curtea îl va respinge pentru următoarele considerente:
Susţinerea recurentei, cu privire la neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzute de art. 5 din Legea nr. 29/1990, este neîntemeiată, urmând a fi respinsă ca atare, deoarece, aşa cum rezultă din adresa nr. 165846/2003, recurentul s-a adresat cu un memoriu prin care solicita recurentei, reanalizarea refuzului privind stabilirea domiciliului în România, în urma căruia a fost menţinută soluţia de respingere a cererii formulate la 10 iunie 2003.
Cât priveşte fondul cauzei, Curtea urmează a reţine că potrivit dispoziţiilor art. 71 lit. b) din OUG nr. 194/2002, una din condiţiile cerute de lege, în cazul cetăţenilor, pentru a se putea aproba cererea de stabilire a domiciliului în România, se referă la existenţa mijloacelor de întreţinere, în cuantum de 500 Euro lunar.
Ori, prin documentele financiar-contabile şi extrasul de cont depuse la dosar, intimatul-reclamant a făcut dovada că realizează un venit mediu lunar de aproximativ 11.200.000 lei, ca asociat la firma SC A.A. SRL, firmă care la sfârşitul anului 2002 a realizat un profit de 961.634.000 lei, la care se adaugă şi contul în lei de 80.000.000 lei, ceea ce în final reprezintă cuantumul prevăzut de lege, de minimum 500 Euro lunar.
Aceste venituri dovedite cu acte necontestate de recurentă, îndeplinesc condiţiile art. 71 lit. b) din OUG nr. 194/2002, în sensul că reprezintă mijloace de întreţinere din activităţi legal desfăşurate pe teritoriul României, nefiind făcută nici o altă dovadă în sens contrar.
Aşa fiind, în mod corect şi legal instanţa a admis acţiunea intimatului-reclamant, apreciind că măsura de respingere a cererii de către recurentă, este nejustificată în raport cu prevederile OUG nr. 194/2002.
În consecinţă, în baza dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Administraţiei şi Internelor - Autoritatea pentru Străini, împotriva sentinţei civile nr. 121 din 26 ianuarie 2004, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1488/2005. Contencios. împotriva deciziei... | ICCJ. Decizia nr. 1519/2005. Contencios → |
|---|
