ICCJ. Decizia nr. 1614/2005. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1614/2005
Dosar nr. 204/2005
Şedinţa publică din 11 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 2 iunie 2003, la Tribunalul Argeş, reclamanta SC R.S. SRL Mioveni a chemat în judecată pe pârâta A.R.R., pentru a se constata nulitatea actului nr. 12677 din 26 mai 2003, prin care pârâta a anulat rezultatul atribuirii ofertei nr. 11 din 24 martie 2003.
Prin sentinţa nr. 2521/C din 6 octombrie 2003, Tribunalul Argeş a admis acţiunea, astfel cum a fost formulată.
Prin Decizia nr. 359/R-C din 20 septembrie 2004, Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis recursul declarat de pârâta A.R.R., împotriva sus-amintitei sentinţe. Reţinându-se incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ. şi a dispoziţiilor art. 3 pct. 1 C. proc. civ., sentinţa tribunalului a fost casată, iar cauza, reţinută pentru judecata în primă instanţă.
Ca urmare, prin sentinţa nr. 130/F/C din 25 octombrie 2004, Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea reclamantei SC R.S. SRL Mioveni şi a constatat nulitatea actului nr. 12677/A.R.R. din 16 mai 2003, prin care a fost anulat rezultatul atribuirii ofertei nr. 11 din 24 martie 2003.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut următoarele:
În urma licitaţiei publice din 21 martie 2003, reclamantei i-au fost atribuite traseele Piteşti Sud - Mioveni - Ţiţeşti; Piteşti Sud - Mioveni - Conţeşti şi Piteşti Sud - Mioveni - Domneşti. Licenţele de transport cu valabilitate până la 19 martie 2005 şi licenţele de execuţie pentru perioada 4 aprilie 2003 - 31 martie 2004, eliberate reclamantei, nu au fost anulate.
Prin adresa nr. 1434 din 28 martie 2003, reclamanta a fost informată că în data de 24 martie 2003 a fost declarată ca executant al ofertei nr. 11, punându-i-se în vedere să prezinte contractele pentru utilizarea autogărilor, punctelor de îmbarcare/debarcare, autorizate şi a spaţiilor, până în data limită de 10 aprilie 2003.
Anterior acestui termen limită, reclamanta a încheiat cu SC A. SA, contractul nr. 856 din 7 aprilie 2003, privitor la parcarea microbuzelor. Până la acel moment, exista contractul de închiriere nr. 2447 din 7 martie 2003, semnat prin delegare de către reprezentantul SC A. SA, iar până la momentul depunerii dosarului, pentru atribuirea traseelor, reclamanta nu a fost informată despre aspectul comunicat pârâtei, cu privire la lipsa de valabilitate a semnăturii acestui delegat.
În aceste condiţii s-a constatat că nu au fost încălcate prevederile art. 35 din Ordinul Ministerului Lucrărilor Publice şi Locuinţei nr. 1842/2001, aprecieri asupra valabilităţii unui contract neputând face pârâta, ci doar instanţa de judecată sau, eventual, prin acordul celor două părţi contractante.
S-a mai reţinut că reclamanta a satisfăcut şi cerinţa impusă de pârâtă privind suplimentarea obiectului de activitate cu transport de persoane, prin servicii regulate - cod CAEN nr. 6021, aşa cum rezultă din actul adiţional din 15 aprilie 2003.
În actul supus anulării nu se specifică data contestării atribuirii şi se anulează rezultatul atribuirii, menţinându-se licenţele de transport şi de execuţie. Actul a fost apreciat, ca nelegal, de instanţă, deoarece reclamanta s-a conformat dispoziţiilor legale, iar prin noua atribuire de traseu, unui alt solicitant, s-a adus o vătămare societăţii reclamante.
În termen legal, împotriva sentinţei nr. 130/F/C din 25 octombrie 2004, a declarat recurs, reclamanta. Invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi pe cele ale art. 3041 C. proc. civ., recurenta a criticat soluţia instanţei de fond, sub două aspecte: - greşita aplicare a prevederilor art. 35 alin. (2) ale Ordinului Ministerului Lucrărilor Publice şi Locuinţei nr. 1842/2001, de aprobare a normelor de autorizare şi efectuare a transporturilor rutiere şi a activităţilor conexe acestora;
- ignorarea împrejurării că la data atribuirii grupei de trasee în discuţie, reclamanta nu avea ca obiect de activitate transportul de persoane prin servicii regulate pe bază de grafic Cod CAEN nr. 6021. În acest sens s-a arătat că suplimentarea obiectului de activitate, realizată de reclamantă la 15 aprilie 2003, nu a fost solicitată pentru acoperirea neregulilor constatate pentru şedinţa din 24 martie 2003, ci pentru a da posibilitate reclamantei să participe la o nouă şedinţă de atribuire a traseului.
Examinând sentinţa atacată, prin prisma acestor critici, cât şi în baza art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că recursul este fondat, pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Potrivit art. 35 alin. (2) din Ordinul Ministerului Lucrărilor Publice şi Locuinţei nr. 1842/2001, de aprobare a normelor de autorizare şi efectuare a transporturilor rutiere şi a activităţilor conexe: „o licenţă de execuţie pentru trasee se poate solicita, dacă operatorul de transport rutier public sau, în cazul asociaţiilor, unul dintre membrii asociaţi are în localitatea cap de traseu din care este prevăzută plecarea curselor pe traseul respectiv sau, în cazul grupelor de trasee, pentru fiecare dintre traseele care compun grupa de trasee, sediul sau o filială, sucursală ori un punct de lucru sau spaţiu suficient pentru parcarea autovehiculelor".
În speţă, oferta nr. 11 din programul judeţean de transport de persoane prin servicii regulate conţinea o grupare de trei trasee, pentru deservirea cărora erau necesare trei microbuze titulare şi o rezervă. Oferta a fost solicitată de doi operatori de transport, respectiv reclamanta şi SC C.R. SRL.
Prin adresa nr. 1434 din 28 martie 2003, A.R.R. a comunicat reclamantei, că a fost declarată executantă a ofertei nr. 11.
Urmare a contestaţiei depuse de celălalt operator de transport, Ministerul Lucrărilor Publice şi Locuinţei - A.R.R. a efectuat verificări la sediul agenţiei A.R.R. Argeş. Concluziile acestui control fac obiectul notei nr. 12677/A.R.R. din 26 mai 2003 şi vizează nerespectarea art. 35 alin. (2) din Normele metodologice aprobate prin Ordinul Ministerului Lucrărilor Publice şi Locuinţei nr. 1842/2001, prezentarea unui contract de închiriere pentru spaţiu parcare nevalabil încheiat între SC R.S. SRL şi SC A. SA, precum şi faptul că ambii operatori de transport nu au ca obiect de activitate „transport de persoane prin curse regulate pe bază de grafic" deţinut prin codul CAEN 6021.
În baza acestei note, Agenţia A.R.R. Argeş a hotărât ca grupa de trasee, în discuţie, să fie ofertată din nou, data limită de depunere a dosarelor fiind fixată la 6 iunie 2003, hotărând, deci, implicit, anularea rezultatului atribuirii ofertei nr. 11 din 24 martie 2003. Despre această măsură, reclamanta a fost înştiinţată prin adresa nr. 1307 din 26 mai 2003.
Probatoriul administrat de instanţa fondului demonstrează că Decizia de organizare a unei noi şedinţe de atribuire este temeinică şi legală.
Contractul nr. 2447 din 7 martie 2003, prezentat de intimata-reclamantă, nu este înregistrat la SC A. SA şi nu este semnat de reprezentanţii legali ai acestei societăţi, aşa cum rezultă din adresa nr. 10871 din 16 mai 2003, precum şi din alte două acte comunicate de A.R.R., agenţia Argeş.
În ce priveşte contractul de închiriere nr. 856, a spaţiului pentru parcare microbuze, acesta a fost încheiat la data de 7 aprilie 2003, deci ulterior datei la care a avut loc şedinţa de atribuire trasee. Aşa fiind, acest act nu poate fi primit ca dovadă a îndeplinirii de către intimata-reclamantă, la data de 24 martie 2003, a cerinţelor prevăzute de art. 35 alin. (2) din Normele metodologice aprobate prin Ordinul nr. 1842/2001.
Motivarea instanţei fondului, în sensul că prin prezentarea contractului nr. 856 din 7 aprilie 2003, reclamanta s-a încadrat în termenul limită fixat la 10 aprilie 2003, prin adresa nr. 1434 din 28 martie 2003, demonstrează că s-a făcut confuzie între dispoziţiile ce constituie temeiul anulării rezultatului atribuirii ofertei nr. 11 şi dispoziţiile art. 41 alin. (2) din aceleaşi Norme metodologice.
De asemenea, în mod greşit instanţa reţine că prin adresa nr. 1307 din 26 mai 2003, emisă de pârâta A.R.R., reclamanta a primit un termen de graţie de 15 zile pentru extinderea obiectului de activitate, în sensul arătat în nota din 26 mai 2003.
Or, aşa cum se poate observa din conţinutul adresei nr. 1307, cele solicitate privesc Decizia de organizare a unei noi şedinţe de atribuire a aceleiaşi grupe de trasee.
Conform încheierii Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Argeş, societatea intimată şi-a suplimentat obiectul de activitate cu activitatea cod CAEN 6021, prin actul adiţional din 15 aprilie 2003, ulterior şedinţei de atribuire de trasee în litigiu.
În plus, astfel cum se reţine şi în considerentele sentinţei şi cum se reiterează la motivele de recurs, la data de 6 iunie 2003, traseul a fost atribuit unui alt operator de transport, iar această atribuire nu a fost contestată de intimată, astfel că aceasta atribuire produce efecte juridice şi în prezent.
Faţă de cele expuse, în temeiul art. 312 C. proc. civ., cu referire la art. 304 pct. 9 şi art. 3041 din acelaşi cod, recursul va fi admis, sentinţa va fi casată, iar acţiunea va fi respinsă ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de A.R.R. împotriva sentinţei civile nr. 130/F/C din 25 octombrie 2004 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi în fond, respinge acţiunea formulată de reclamanta SC R.S. SRL Mioveni, judeţul Argeş, ca nefondată.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1603/2005. Contencios. Refuz eliberare decizie... | ICCJ. Decizia nr. 1636/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
