ICCJ. Decizia nr. 1559/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1559/2005
Dosar nr. 7134/2004
Şedinţa publică din 10 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată sub nr. 586 din 6 aprilie 2004, la Curtea de Apel Bucureşti, reclamantul B.C. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, ca, prin sentinţa ce se va pronunţa, să se dispună modificarea hotărârii nr. 11108/11854 din 9 martie 2004, emisă de pârâtă, în sensul recunoaşterii perioadei refugiului, ca fiind cuprinsă între 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 1161 din 10 mai 2004, a admis acţiunea formulată de reclamantul B.C., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti şi a modificat hotărârea nr. 11108/11854 din 9 martie 2004, emisă de pârâtă, în sensul acordării drepturilor reclamantului, începând cu 1 ianuarie 2004, pe perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945.
În motivarea soluţiei, s-a reţinut că fişa refugiatului şi declaraţiile martorilor S.G. şi G.C., anexate de reclamant, cererii pe care acesta a depus-o la pârâtă, atestă data începerii perioadei refugiului, la 6 septembrie 1940.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, criticând-o în temeiul art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ., susţinând în esenţă că există neconcordanţă între declaraţiile martorilor şi „Fişa de evacuat", cu privire la data începerii perioadei de refugiu, la 19 octombrie 1940, iar nu la 6 septembrie 1940.
Recursul este nefondat.
Potrivit prevederilor art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi, persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, din motive etnice, aprobată, modificată şi completată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de drepturile acordate prin această ordonanţă, persoana, cetăţean român care, în perioada arătată, a avut de suferit persecuţii din motive etnice, fiind strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Declaraţia martorilor S.G. şi G.C. atestă faptul că la data de 6 martie 1940, reclamantul s-a refugiat, minor fiind, împreună cu părinţii săi, B.T.C. şi B.E., din Cluj, în Bucureşti, reclamantul fiind elev în anii 1940 - 1948, la Liceul Aurel Vlaicu din Bucureşti, unde a fost înscris în baza certificatului eliberat de Şcoala primară de Stat nr. 2 din Cluj.
Înscrisul „Fişa refugiatului" nr. 5900 din 19 octombrie 1940 face, de asemenea, dovada certă a refugiului reclamantului B.C., pe atunci elev în clasa I de liceu, împreună cu părinţii săi, B.T.C. şi B.E. Se reţine că la data completării acestei fişe, tatăl reclamantului era deja încadrat în muncă, la unitatea de cale ferată din Bucureşti, realizând venituri peste 6000 lei lunar, motiv pentru care nu s-a aprobat acordarea de ajutoare în haine, refugiatului-reclamant, elev în clasa I de liceu, care completase fişa în acest scop.
În concluzie, instanţa de fond a reţinut corect situaţia de fapt, pronunţând o hotărâre legală şi temeinică. Pe cale de consecinţă, recursul declarat de pârâtă este nefondat şi va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 1161 din 10 mai 2004, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1558/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1561/2005. Contencios. Acordare daune morale... → |
|---|
