ICCJ. Decizia nr. 1558/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1558/2005
Dosar nr. 7132/2004
Şedinţa publică din 10 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată sub nr. 467 din 22 martie 2004, la Curtea de Apel Bucureşti, reclamantul V.R. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, anularea hotărârii nr. 5774/9488 bis din 8 iulie 2003, emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, art. 1 lit. c).
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 989 din 4 mai 2004, a admis acţiunea formulată de reclamantul V.R., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti. A anulat hotărârea nr. 5774/9488 bis din 8 iulie 2003, emisă de pârâtă şi a obligat-o pe aceasta să emită o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască reclamantului, drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, art. 1 lit. c), începând cu data de 1 iulie 2003, pentru perioada 15 septembrie 1940 - 6 martie 1945.
În motivarea soluţiei s-a reţinut că, prin actele depuse în dosarul cauzei, reclamantul a făcut dovada încadrării în prevederile art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, criticând-o în temeiul art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., susţinând în esenţă că, reclamantul nu a făcut dovada datei la care a încetat perioada refugiului său.
Recursul este nefondat.
Potrivit prevederilor art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanţe, persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una din cele 6 situaţii enumerate.
Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanţei rezultă că, atât obiectul, cât şi scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice.
Din declaraţiile martorilor R.V. şi T.L., rezultă că reclamantul V.R. s-a refugiat împreună cu părinţii săi, V.P. şi V.A., din municipiul Cluj, în oraşul Turda, în luna septembrie 1940, din cauza cedării Ardealului de Nord, în urma Dictatului de la Viena, stabilindu-se apoi, la Bucureşti şi nu a mai revenit la Cluj. Arhivele Naţionale confirmă în fişa nr. 2433 din 28 septembrie 1940, că familia V., compusă din tatăl P., mama A. şi trei copii minori, printre care şi reclamantul, aveau statut de refugiat, cu avere mobiliară şi imobiliară rămasă la Cluj, în teritoriul ocupat.
Aşa fiind, recursul declarat de pârâtă este nefondat şi va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 989 din 4 mai 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1557/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1559/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
