ICCJ. Decizia nr. 1757/2005. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1757/2005
Dosar nr. 7141/2003
Şedinţa publică din 17 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Curtea de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 120 din 5 mai 2004, a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamanta L.V., prin care aceasta a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Botoşani, anularea hotărârii nr. 1369 din 19 ianuarie 2004, prin care pârâta i-a respins cererea privind recunoaşterea calităţii de beneficiară a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare.
La pronunţarea sentinţei, instanţa de fond a reţinut că refugierea reclamantei şi a familiei sale din localitatea de domiciliu, comuna Vârnav, judeţul Botoşani, în satul Priboi, comuna Tătărani, judeţul Dâmboviţa, în perioada aprilie 1944 - aprilie 1945, a avut loc ca urmare a războiului, iar nu ca urmare a unor persecuţii din motive etnice; pentru a proteja populaţia de consecinţele intrării şi înaintării pe teritoriul României, a trupelor sovietice, în cadrul operaţiunilor militare desfăşurate în a doua parte a celui de-al doilea război mondial, Statul Român a evacuat populaţia, luând măsuri pentru adăpostirea şi asigurarea de bunuri de muncă pentru persoanele evacuate; reclamanta a avut de suferit consecinţele nefavorabile ale situaţiei de refugiat, ca urmare a stării de război de la acea dată, însă Legea nr. 189/2000 nu prevede acordarea de drepturi compensatorii, persoanelor care s-au aflat într-o asemenea situaţie.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, reclamanta, care a invocat motivele de recurs prevăzute de art. 304, pct. 9 şi 10 C. proc. civ., susţinând că soluţionarea de către instanţa de fond, a acţiunii sale, s-a făcut cu interpretarea greşită a Legii nr. 189/2002 şi că instanţa nu s-a pronunţat asupra dovezilor administrate în cauză.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 319/2002 şi prin Legea nr. 586/2002, de prevederile acestei legi beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, la 6 martie 1945, a suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Coroborând datele din actele de stare civilă depuse de reclamantă, cu cele din copia extras eliberată la data de 24 noiembrie 2003, de Direcţia Judeţeană Dâmboviţa a Arhivelor Naţionale, privind tabelul pe anul 1944, cu refugiaţii din Plasa Voineşti, judeţul Dâmboviţa, cărora Pretura Plăieşii Voineşti le-a acordat lemne gratuit, precum şi cu datele din declaraţiile de martor, rezultă că în anul 1944, reclamanta şi familia sa au fost evacuaţi din localitatea de domiciliu situată pe raza judeţului Botoşani, în comuna Tătărani, judeţul Dâmboviţa.
Este de notorietate faptul că în a doua parte a celui de-al doilea război mondial, Statul Român, pentru a proteja populaţia din nord-estul ţării, de consecinţele intrării şi înaintării pe teritoriul României, a trupelor sovietice, în cadrul operaţiunilor militare ce urmau a fi desfăşurate, a evacuat o mare parte a populaţiei, în alte localităţi din afara frontului.
În legătură cu evacuarea evocată, se reţine un aspect deosebit de important, şi anume, că aceasta s-a făcut de pe un teritoriu care se afla sub jurisdicţia Statului Român şi a reprezentat o măsură de protecţie din partea statului, care a asigurat adăpost şi locuri de muncă pentru persoanele evacuate, şi nicidecum o persecuţie exercitată împotriva propriilor săi cetăţeni.
Cum recurenta-reclamantă s-a aflat în situaţia de „persoană evacuată din motive de război", în condiţiile arătate mai sus şi cum o astfel de situaţie nu se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare, acesteia nu-i poate fi recunoscută calitatea de beneficiară a drepturilor compensatorii prevăzute de Legea nr. 189/2000, aşa cum, în mod corect, a apreciat şi instanţa de fond.
Pentru considerentele arătate şi în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de L.V. împotriva sentinţei civile nr. 120 din 5 mai 2004 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1741/2005. Contencios. Anulare act de control... | ICCJ. Decizia nr. 1771/2005. Contencios → |
|---|
